Ciclurile economice: România

THE MACRO ZONE

24 September 2025

TIMP DE CITIRE: 5 MINUTE

În continuarea ediției trecute din The MacRO Zone, în care am abordat subiectul ciclurilor economice la nivel general, trecem de la teoria economică la realitatea autohtonă.

Vedem cum s-au succedat ciclurile economice în România, unde ne aflăm în 2025 și, mai ales, ce rol au jucat politicile publice în această ecuație.

CE SUNT CICLURILE ECONOMICE?

UNDE SUNTEM ACUM?

2024-2025: România se află acum în partea descendentă a unui ciclu economic, într-o fază de încetinire economică, o fază de decelerare, la finalul unui ciclu de expansiune. Nu suntem în recesiune, dar riscurile cresc, în special din cauza dezechilibrelor fiscale, a inflației persistente și a dobânzilor ridicate.

SEMNALELE ECONOMICE

Creștere economică, pozitivă, dar modestă. +0,3% PIB, în T1’25 vs T1’24. Inflație persistentă (IAPC: 5,8% în iunie – cea mai mare din UE) și dobânzi ridicate accentuate de continuarea dublului deficit (bugetar și de comercial).		Semne de suprasolicitare fiscală și dezechilibru – Deficitul bugetar de 9,3% din PIB (2024). Investiții publice finanțate în mare măsură prin fonduri UE și PNRR – dar încă cu un grad de absorbție limitat.

Încredere scăzută în mediul economic – Cu o scădere de 14,9 puncte, în ultima lună, la valoarea de 29,9 puncte, CFA România ridică un semnal de alarmă cu privire la o combinaţie extrem de nefericită cauzată de politica fiscală puternic pro-ciclică din ultimii ani.

POLITICI PUBLICE, INSTRUMENTE CARE AR TREBUI SĂ (NE) ECHILIBREZE

În acest context, rolul cel mai important îi revine statului. Aici apare intervenția sa principală în economie, prin gestionarea corectă a politicilor publice.

În practică, acest lucru înseamnă că statul este cel care trebuie să tempereze economia când se supraîncălzește, prin politici anticiclice, respectiv să o susțină când alunecă spre recesiune.

Teoretic, politicile trebuie să acționeze împotriva tendinței naturale a ciclului economic, însă multe guverne practică adesea politici pro-ciclice, amplificând astfel instabilitatea economică.

POLITICI ANTICICLICE		POLITICI PRO-CICLICE
Măsuri prin care statul: scade cheltuielile sau crește taxele în vremuri de boom crește cheltuielile sau reduce taxele în vremuri de recesiune Scop: stabilizare macroeconomică, evitarea dezechilibrelor.		Măsuri prin care statul: cheltuie mai mult în vremuri bune (creând riscuri) taie bugete și cheltuieli în vremuri rele (amplificând criza) Efect: destabilizare, adâncirea recesiunii sau supraîncălzirea în expansiune.

PIB (%) ROMÂNIA

Evoluție 1991 - 2024

2005-2008: În plină creștere economică, statul a crescut cheltuielile publice și totodată deficitul bugetar.
- Ar fi trebuit: menținerea unui buget echilibrat și acumularea de rezerve pentru viitor
2009–2010: Măsuri dure de austeritate în recesiune (tăiere salarii bugetari - 25%, reducerea investițiilor și a cheltuielilor sociale) -> adâncirea coborârii.
- Ar fi trebuit: investiții în infrastructură și protecție socială, reducerea temporară a taxelor, susținerea economiei
2016–2018: Măsuri populiste în momente de creștrere economică (creșteri mari de salarii, scăderi de taxe, deficit bugetar crescut, în condiții de creștere PIB)
- Ar fi trebuit: reducerea deficitului, economisirea surplusului bugetar
2020–2021:În plină pandemie, sprijinul a venit timid, întârziat, cu un pachet fiscal mai mic decât în alte țări europene
- Ar fi trebuit: politica fiscală să fie un amortizor economic

CUM FUNCȚIONEAZĂ MECANISMUL?

Destul de simplu, mai ales într-o economie bazată în mare parte pe consum. Atâta timp cât, în fazele de contracție economică, statul este puternic fiscal și economic, consolidându-și „fondul de rezervă” (în perioadele de boom), se va asigura că există suficient de mulți bani în tranzit astfel încât activitatea economică să nu stagneze. Acest lucru îl poate face punând bani în circulație prin investiții, asigurând un grad de protecție pentru toate păturile sociale, respectiv reducând sau înghețând temporar unele taxe.

Astfel, populația are suficient de mulți bani pentru a cumpăra bunuri sau servicii, companiile continuă producția, iar statul își susține activitatea eficient. Aceasta este logica anticiclicității: creezi „perne de protecție” în perioadele bune, ca să le folosești în cele grele.

DIN LECȚII SE NASC STRATEGII

În ultimii 30 de ani, România a avut rareori un buget echilibrat, de la datorii publice de sub 20% din PIB (2008), la peste 50% (2025). Realitatea economică a fost, în majoritatea timpului, inversă:

În perioadele de creștere, guvernele au cheltuit excesiv, au redus impozite fără acoperire bugetară și au crescut salariile publice într-un ritm nesustenabil.
În perioadele de criză, s-au aplicat măsuri de austeritate dure, reducând drastic cheltuielile tocmai când economia avea nevoie de stimulare.

Această abordare pro-ciclică a dus la instabilitate macroeconomică, deficite cronice și un nivel scăzut de încredere în politicile fiscale.

UN GÂND PENTRU VIITOR, UN SHIFT DE MENTALITATE

Ciclurile economice nu pot fi evitate, dar pot fi gestionate. România are nevoie, acum mai mult ca niciodată, de o abordare matură, în care politica fiscală se face după nevoile structurale ale economiei.

Un viitor mai echilibrat nu înseamnă doar reforme fiscale și bugete mai bine făcute, – ci și o schimbare de mentalitate: una în care statul se angajează să aducă echilibru și reziliență pe termen lung.