Aurul

THE MACRO ZONE

11 February 2026

TIMP DE CITIRE: 8 MINUTE

Once upon a time… pe când timpul avea un ritm mai încet, iar lumea părea un loc mai simplu, până și mișcarea banilor era mai ușor de înțeles. Iar dacă vreodată v-ați întrebat „de ce?”, e pentru că, mai demult, banii erau corelați cu aurul. Simplu spus, bancnotele puteau fi schimbate în aur, iar tipărirea banilor era în general constrânsă de rezervele de aur, ceea ce impunea o disciplină monetară mai strictă.

Astăzi, perspectiva s-a schimbat, iar mișcările de pe piața aurului din ultimele săptămâni ne arată că până și cel mai ”sigur activ” din piață ne poate rezerva surprize. Cum arată ele, mai exact, vă invităm să le descoperim împreună la un episod golden din The MacRO Zone.

DE LA MONEDĂ LA ACTIV FINANCIAR

Istoric, aurul a funcționat ca monedă tocmai fiindcă are raritate, durabilitate, divizibilitate și acceptare universală. Secolul XX marchează trecerea treptată de la sistemele bazate pe aur (inclusiv standardul aur) la regimurile fiat (regimurile monetare fiat sunt sisteme monetare în care moneda nu are valoare intrinsecă, nu este convertibilă în aur, argint etc.) și, ulterior, la o lume dominată de credit și de bănci centrale.

Ruptura decisivă a venit odată cu suspendarea convertibilității dolarului în aur în cadrul sistemului Bretton Woods, prin ceea ce a rămas în istorie drept The Nixon Shock, ziua în care aurul s-a transformat din ”ancoră” formală a monedei într-un activ financiar liber tranzacționat pe piață.

〽️ Acest moment a fost schimbarea care a creat, aurul modern: un activ cu preț determinat de cerere-ofertă, de așteptări macro și de fluxuri, tranzacționat global, în care rolul monetar supraviețuiește mai ales prin comportamentul investitorilor și prin deciziile băncilor centrale.

DE CE AURUL ESTE CONSIDERAT SAFE HAVEN

La nivel de portofoliu, aurul este deseori tratat ca instrument de diversificare sau ca o alternativă de protecție împotriva pierderilor financiare (hedge) sau a riscurilor extreme. Este clasificat ca un refugiu istoric, datorită următoarelor caracteristici:

Raritate – Aurul este la bază un metal prețios, care, prin însuși costul de producție, nu poate fi devalorizat prea ușor.		Lichiditate globală – Piața de aur este suficient de mare și de lichidă astfel încât, în caz de nevoie, să permită tranzacții rapide, oriunde în lume.
100% control – În perioade tensionate, băncile centrale se refugiază în aur pentru că este singurul ”activ fizic” pe care îl pot gestiona complet, servind ca o ancoră în bilanț.		Independență față de sistemul financiar – În comparație cu acțiunile, obligațiunile sau banii, aurul nu se bazează pe un sistem de creditare a unei companii specifice sau a unui stat.
Randament real – Aurul nu oferă dividend, ceea ce face costul său de oportunitate să fie strâns legat de real yields. Adică cu cât randamentele reale ale altor instrumente financiare sunt mai scăzute, cu atât aurul devine relativ mai atractiv ca active de diversificare.		Activ fără emitent – Este unul dintre puținele active ”fără emitent” (no one’s liability). Ceea ce înseamnă că nu reprezintă o datorie, că valoarea sa nu stă în baza unui contract și că nu depinde de profitabilitatea unei companii.
Corelație negativă cu dolarul – Aurul are, în general, o relație inversă cu dolarul, cu o tendință de a performa mai bine în perioade de slăbire a acestuia, fiind utilizat ca instrument de protecție împotriva devalorizării monedei.

ENDORSAT DE BĂNCILE CENTRALE

Unul dintre cele mai clare semnale vine de pe tărâmul băncilor centrale care folosesc aurul ca element de diversificare a rezervelor și ca instrument de credibilitate în perioade de tensiune. În ultimii cinci ani, ritmul achizițiilor a fost remarcabil, conform World Gold Council, acestea au cumpărat constant cantități mari de aur 2021 (726 tone), 2022 (1,037 tone), 2023 (1,082 tone), 2024 (1,092 tone), respectiv 2025 (863 tone). Analizând aceste cifre, putem deduce faptul că, într-o perioadă în care tensiunile geopolitice sunt accentuate de fragmentări economice și state cu datorii mari, aurul se transformă într-un activ de credibilitate.

ROMÂNIA
Pentru România, strategia este diferită și se bazează pe stabilitate cantitativă. Mai exact, BNR menține rezerva constantă din 2007 (103.6 tone), dar ce s-a schimbat dramatic aici este valoarea.

Așa se face că, dacă în 2016, rezerva în aur a băncii naționale valora 3.66 miliarde euro, în 2026 aceasta atinge pragul de 14.22 miliarde euro. Practic, discutăm de o multiplicare a valorii de circa 3.3 ori în 10 ani pentru același stoc fizic.

MIȘCĂRILE DE PE PIAȚA AURULUI

Aurul, exprimat prin cotația XAUUSD (prețul/uncie aur, exprimat în dolari), a traversat în ultimele 12 luni una dintre cele mai tumultoase perioade din istoria sa modernă. Așa observăm că dacă, în mod tradițional, metalul este perceput ca un activ defensiv, cu volatilitate redusă și rol stabilizator la nivel de portofoliu, datele recente ne arată tranziția într-un activ marcat de mișcări extreme, risc ridicat, repoziționări rapide și volatilitate ridicată.

Uitându-ne la cifre, performanța aurului în ultimul an este uluitoare: la începutul anului 2025 se situa la 2,856 USD/uncie, la începutul lunii februarie închidea la 4,894 USD /uncie. Practic, ne uităm la un randament anual de aproximativ 71.36%, cu un interval de variație anual de aproape 90% între minim (2,857 dolari) și maxim (5,417 dolari).

Pentru un activ cu statut de safe haven, o astfel de performanță este excepțională și sugerează nu doar o cerere în creștere, ci și o participare activă a capitalului speculativ, atras de momentum și de schimbarea rapidă a așteptărilor macroeconomice.

EVOLUȚIA PREȚULUI AURULUI

Aug 2025 - Feb 2026 | USD/uncie

Aug - Sep 2025: Prețul urcă încet, aproape liniar, ceea ce reprezintă un semn de acumulare constantă.
Sep - Oct 2025: Panta se accentuează din cauza tensiunilor geopolitice crescute (instabilitate, sancțiuni, tensiunile comerciale SUA-China) care au slăbit dolarul și au impulsionat băncile centrale să achiziționeze aur la niveluri record.
Oct - Dec 2025: Prețul oscilează, dar nu mai revine la nivelurile precedente. Presiunea pe dolarul american și tăierea dobânzilor de către Fed motivează investitorii să se îndrepte către un activ mai sigur.
Ian - Feb 2026: În 28 ianuarie, aurul atinge all time-high, printr-un spike major până la nivelul de $5,417.21/uncie. Atinge cel mai înalt nivel din 1976 în prezent și astfel se repoziționează ca o ancoră geopolitică într-un context extrem de volatil. Corecția vine odată cu intenția de nominalizare a lui Kevin Warsh la conducerea Fed.

DE CE ATÂT DE MULTĂ VOLATILITATE?

Într-un răspuns scurt, pentru că am văzut cum acționează mai multe forțe, simultan:

Cererea Structurală
- În 2025, cererea totală de aur, incluzând tranzacțiile over-the-counter (OTC – schimburi directe, neintermediate, între două părți) a depășit, pentru prima dată, pragul de 5,000 de tone.
- Băncile centrale au continuat să fie cumpărători heavy, cu achiziții mai moderate față de 2024, dar încă ridicate față de medie (863 tone de aur).
Cererea de Refugiu sau ”Safe-Haven Bid”
- Pe fondul tensiunilor politice internaționale, investitorii au tendința de a fugi de risc prin vânzarea activelor volatile (acțiuni, cripto) și mutarea banilor în aur pentru conservarea valorii portofoliilor.
- Când apare un astfel de moment (precum am văzut la începutul anului 2026), se întâlnesc mai mulți investitori în piață, moment când prețul tinde să sară brusc.
Politica monetară americană
- Volatilitatea extremă de la începutul acestui an a venit și din zona politicii monetare SUA și a așteptărilor privind Rezerva Federală. Anunțurile și speculațiile legate de nominalizarea lui Kevin Warsh pentru conducerea Fed au declanșat o repoziționare rapidă a dolarului și a ratelor, iar aurul, aflat deja într-o zonă de supraîncălzire tehnică, a reacționat puternic.

A BATTLE OF HAWKS AND DOVES

Analiza ultimelor luni și a ultimului an arată un aur extrem de performant din punct de vedere al randamentului, dar cu un cost de risc neobișnuit de ridicat. Această combinație de trend puternic și volatilitate mare definește esența perioadei analizate și explică de ce aurul din ultimele luni nu mai poate fi privit exclusiv prin prisma rolului său tradițional de refugiu, ci și ca un activ profund influențat de dinamica financiară globală și de microstructura piețelor moderne.

Privind înainte, aurul rămâne prins între două forțe. Pe de o parte, cererea structurală de diversificare a rezervelor și apetitul pentru active reale într-un context geopolitic complex ii oferă suport. Pe de altă parte, la niveluri de preț foarte ridicate și după creșteri abrupte, piața devine vulnerabilă la repricing, la întărirea dolarului sau la dezamorsarea unor riscuri percepute.