Structura comerțului internațional

Când auzim că România a exportat în 2025 bunuri de 96 de miliarde de euro, primul impuls e să ne întrebăm: ce anume? Produse finite, branduri românești, materii prime sau componente care intră în produse asamblate în altă parte?

Răspunsul schimbă complet imaginea despre locul României în economia europeană, dar și despre cât de mult câștigăm efectiv din ce exportăm.

Azi, la  The MacRO Zone, desfacem comerțul internațional românesc în piesele sale componente.

TREI TIPURI DE BUNURI, O SINGURĂ IMAGINE

Înainte de cifre, un minut de context. Organizația Națiunilor Unite clasifică bunurile comercializate internațional în trei categorii mari:

Bunurile de capital sunt produse durabile utilizate de companii pentru a produce alte bunuri sau servicii. Aici intră, de exemplu, utilajele industriale, echipamentele de producție, anumite mașini-unelte, calculatoarele și alte echipamente tehnologice. Importurile acestora sunt asociate, de regulă, cu investițiile și modernizarea capacității productive. 

Bunurile intermediare sunt materiile prime, componentele și produsele semifabricate consumate, prelucrate sau încorporate în procesul de producție. Exemplele includ oțelul, produsele energetice, materialele plastice, componentele electronice, cablajele sau piesele auto. Ponderea lor în comerț indică intensitatea legăturilor unei economii cu lanțurile internaționale de producție.

Bunurile de consum sunt produse destinate utilizării directe de către populație. Mâncare, îmbrăcăminte, medicamente, electronice, electrocasnice.

BUNURILE INTERMEDIARE, NUCLEUL COMERȚULUI EXTERIOR

Bunurile intermediare au reprezentat 56,3% din exporturile României și 58,1% din importuri. România s-a situat astfel printre economiile UE cu cele mai mari ponderi ale acestor bunuri în comerț: pe locul al optulea în cazul exporturilor și pe locul al șaselea în cazul importurilor.

Structura arată integrarea puternică a industriei românești în lanțurile valorice europene. Companiile importă componente, materii prime și semifabricate, le prelucrează sau le integrează în produse, iar o parte este ulterior exportată. Modelul este vizibil mai ales în industria auto, echipamente electrice, electronice, prelucrarea metalelor, sectorul chimic și producția de cauciuc și mase plastice.

Ponderea ridicată confirmă existența unei baze industriale și conectarea la piața unică. În același timp, ea arată că o parte importantă a producției depinde de componente importate și că România este poziționată frecvent în etapele intermediare ale lanțului de valoare.

Faptul că bunurile intermediare au o pondere cu 1,8 puncte procentuale mai mare în importuri decât în exporturi arată o dependență ușor mai pronunțată de inputurile productive externe. Industria devine astfel vulnerabilă la întreruperi logistice, scumpirea energiei și materiilor prime, fluctuații valutare și încetinirea producției în principalele economii europene.

BUNURILE DE CAPITAL AU O PONDERE RELATIV REDUSĂ

Bunurile de capital au reprezentat 17,5% din exporturile României și 15,8% din importuri. Pentru comparație, la nivelul UE, acestea au avut o pondere de 23,3% în exporturi și 16,8% în importuri.

Ponderea mai redusă în exporturi arată că România exportă, într-o măsură mai mică decât media europeană, echipamente și tehnologii utilizate de alte întreprinderi pentru producție. Aceasta reflectă o specializare încă insuficientă în segmente precum echipamente industriale complexe, automatizări, tehnologie și mașini-unelte.

Importurile de echipamente contribuie la modernizarea economiei, însă ponderea lor relativ moderată arată că intensitatea investițiilor productive și a retehnologizării poate fi îmbunătățită. Absorbția fondurilor europene, investițiile în infrastructură, digitalizarea și proiectele energetice ar putea crește pe termen mediu cererea pentru această categorie.

BUNURILE DE CONSUM REPREZINTĂ APROXIMATIV UN SFERT DIN COMERȚ

CE SPUNE STRUCTURA DESPRE ECONOMIA ROMÂNIEI?

• Integrare industrială ridicată. Peste jumătate din comerț este format din bunuri intermediare, ceea ce arată că firmele românești participă activ la procese de producție transfrontalie

• Dependență de importuri pentru producție. Industria are nevoie de componente, materii prime, produse energetice și tehnologii externe. În consecință, majorarea exporturilor poate antrena și o creștere a importurilor.

• Specializare insuficientă în bunuri de capital. Ponderea acestora în exporturi este cu aproape 6 puncte procentuale sub media UE, indicând un spațiu semnificativ pentru trecerea către produse mai complexe și cu valoare adăugată mai mare.

• Vulnerabilitate la ciclul economic european. Atunci când industria din Germania, Franța sau Italia încetinește, comenzile externe pentru producătorii români de componente pot scădea rapid. Relansarea industriei europene se transmite relativ repede către producția și exporturile României.

INDUSTRIA AUTO

Industria auto reprezintă unul dintre cele mai importante exemple ale integrării României în lanțurile valorice europene. Sectorul combină utilizarea unui volum ridicat de bunuri intermediare și componente importate cu o capacitate semnificativă de producție și export. Totodată, autoturismele dețin o pondere importantă în exporturile totale ale țării și generează un excedent comercial consistent, care contribuie la limitarea deficitului comercial general.

România a exportat autoturisme în valoare de 8,45 miliarde euro și a importat autoturisme de 4,56 miliarde euro. A rezultat un excedent comercial de aproximativ 3,89 miliarde euro. Gradul de acoperire a importurilor prin exporturi a fost de 185,4%, mai exact, la fiecare 100 de euro de autoturisme importate, România a exportat autoturisme de aproximativ 185 de euro.

Aproximativ 6,80 miliarde euro, respectiv 80,4% din exporturile românești de autoturisme, au avut ca destinație celelalte state membre ale UE. Restul de 1,65 miliarde euro, sau 19,6%, a mers către economii din afara Uniunii.

Franța a fost principala destinație din UE, cu exporturi de 1,33 miliarde euro, echivalente cu aproximativ 15,7% din exporturile totale de autoturisme. Turcia a fost cea mai importantă piață extra-UE, cu 688 milioane euro, reprezentând aproximativ 8,1% din total și 41,6% din exporturile auto către țările din afara UE.

Distribuția reflectă rolul uzinelor Dacia-Renault și Ford Otosan în integrarea României în rețelele europene de producție și distribuție. Totodată, concentrarea pe piața europeană creează expunere la evoluția cererii din UE, schimbările tehnologice, reglementările privind emisiile și tranziția către vehicule electrice.

DIRECȚIE CLARĂ

Structura comerțului internațional reflectă o economie profund conectată la sistemul european de producție. Bunurile intermediare domină atât exporturile, cât și importurile, confirmând rolul României ca furnizor industrial și platformă de producție în lanțurile valorice regionale. Ponderea relativ redusă a bunurilor de capital în exporturi arată însă că trecerea către produse tehnologice mai complexe rămâne o provocare structurală.

Industria auto reprezintă un exemplu al avantajelor acestui model. În 2025, România a obținut un excedent comercial de aproape 3,9 miliarde euro din comerțul cu autoturisme, sectorul contribuind semnificativ la limitarea deficitului comercial total. Valoarea exporturilor nu trebuie însă confundată integral cu valoarea adăugată locală, deoarece producția depinde de numeroase componente importate, dar și produse intern.

Pentru creșterea beneficiului economic intern, România trebuie să păstreze activitățile de producție existente și să atragă etapele cu valoare adăugată superioară: cercetare-dezvoltare, proiectare, software auto, baterii, electronică, tehnologii pentru vehicule electrice și producția locală a unui număr mai mare de componente.