Economia comportamentală

Ne place să credem că luăm decizii raționale, mai ales când vine vorba de bani. Dar realitatea ne contrazice mai des decât am vrea să recunoaștem 😜.

Astăzi, în The MacRO Zone, îți propunem o scurtă incursiune într-un domeniu aflat la intersecția dintre economie și psihologie. Așa că, dacă vreodată te-ai întrebat de ce oamenii continuă să cumpere în perioade de inflație sau de ce investitorii vând în panică exact când piețele scad, răspunsul e... economia comportamentală. Let’s dive in, shall we?

DE UNDE ÎNCEPEM?

Economia comportamentală (sau finanțele comportamentale, când ne referim la piețele financiare) explică de ce oamenii nu acționează întotdeauna ”rațional” atunci când trebuie să ia decizii financiare. Ideea e destul de simplă: oamenii nu sunt agenți raționali perfecți. Ceea ce înseamnă că, atunci când noi luăm decizii, apare un amestec de raționalitate limitată și reacții emoționale la incertitudine, risc sau schimbări ale mediului economic.

Noi, ca oameni, suntem influențați de bias-uri cognitive, emoții, norme și grupuri sociale ori limitări informaționale. Nu suntem capabili să luăm decizii perfecte bazate doar pe date brute, iar acest lucru s-a văzut cel mai bine în criza financiară din 2008, când modelele economice tradiționale au eșuat în a anticipa comportamentele speculative sau prăbușirile bruște din piețe.

LINE-UP

Deși cunoscut pentru teoria sa economică invisible hand, care ghidează prosperitatea societății în funcție de capacitatea fiecărui individ de a lua decizii în interes propriu, Adam Smith a recunoscut adesea că oamenii sunt totodată prea încrezători în propriile abilități (încredere excesivă), mai speriați de pierdere decât dornici de câștig (aversiune față de risc), respectiv mai predispuși către beneficiile pe termen scurt față de oportunitățile pe termen lung (autocontrol).
		Psiholog și laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 2002, Daniel Kahneman a integrat insight-urile psihologice în economie. Autor al cărților Thinking, Fast and Slow și Noise, Kahneman a pus o lupă asupra judecății oamenilor în condiții de incertitudine. Alături de Amos Tversky, a definit bias-urile cognitive și a formulat prospect theory care explică modul în care oamenii percep câștigurile și pierderile.
Considerat unul dintre fondatorii moderni ai economiei comportamentale, Richard Thaler a fost laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 2017 pentru contribuțiile sale în domeniul nudging-ului, mai exact, schimbări subtile în arhitectura decizională (alegeri implicite, plasarea strategică a produselor etc.) care influențează comportamentul. Observațiile făcute de el au adus în atenția publicului și concepte precum sunk-cost fallacy, care explică tendința de a continua cu o investiție, chiar dacă nu funcționează, din cauza resurselor deja alocate (timp, energie, bani).

TOTUL PÂNĂ LA INDICATORI

Un mod concret prin care economia comportamentală se manifestă în analiza macroeconomică este prin utilizarea indicatorilor de sentiment. Aceștia captează percepțiile, așteptările și încrederea consumatorilor sau a firmelor, fiind esențiali în anticiparea deciziilor de consum, investiții sau economisire.

ESI ROMÂNIA 

AUSTERITATE, ÎNCREDERE ȘI EFECTUL DE TURMĂ

Scăderea bruscă a încrederii, cum vedem în prezent, este legată inclusiv de debutul unor măsuri de austeritate: creșteri de taxe, înghețări salariale, ajustări bugetare. Reacția e firească: oamenii simt nesiguranță și adoptă un comportament defensiv. Acest efect psihologic este amplificat de incertitudinea și lipsa de previzibilitate – comportamentele economice devin defensive: populația își limitează consumul, iar investitorii adoptă o poziție de așteptare.

CÂND PSIHOLOGIA BATE MATEMATICA

Totuși, cu cât măsurile de austeritate sunt comunicate clar, aplicate coerent și încep să producă efecte vizibile traduse în stabilitate fiscală, percepția se poate schimba. Ce părea dureros devine, în timp, semnal de responsabilitate guvernamentală, iar indicatorii de încredere încep să se redreseze.

Este o demonstrație clară că nu austeritatea în sine schimbă comportamentul economic, ci percepția despre cât de bine este gestionată, apropo de evoluția spectaculoasă a indicelui BET.

#HUMANECONOMY

Din perspectivă macroeconomică, România e într-un punct de cotitură, iar economia comportamentală ne oferă o lentilă prin care putem să urmărim complexitatea comportamentului uman.

Este vital să facem (și) acest lucru, pentru că, într-o economie atât de complexă și interconectată, modelele tradiționale ne oferă o imagine de moment, iar cele legate de economia comportamentală, o imagine forward-looking. Împreună, reflectă mult mai fidel realitatea și perspectivele.