Petrolul, din nou în centrul economiei

După o perioadă de stabilitate în care piața petrolului a fost ghidată de cerere, de deciziile Organization of the Petroleum Exporting Countries (OPEC+), dar și de perspectivele de creștere economică, un nou factor domină scena: riscul geopolitic. Tensiunile din jurul Iranului au readus în prim-plan un adevăr simplu: în energie, nu contează doar cât petrol există, ci și dacă ajunge unde trebuie.

Astăzi, la The MacRO Zone, vă propunem un dive in asupra situației din Orientul Mijlociu din perspectivă macroeconomică, astfel încât să analizăm cum a fluctuat prețul petrolului în ultimele săptămâni, dar și ce se vede la orizont.

UNDE SUNTEM?  

În ultimele săptămâni, din cauza conflictului din jurul Iranului, în prim-plan a revenit riscul întreruperii de aprovizionare fizică cu petrol. Ceea ce vedem în piață trece de pragul unei mișcări speculative și se reflectă într-un risc macroeconomic autentic care se formează conform logicii: dacă perturbările din regiune persistă, prețul petrolului crește, iar prețurile la energie vor împinge din nou inflația în sus, încetinind creșterea economică.

Piețele nu se mai uită doar la evoluția conflictului, ci mai ales la durata și la impactul fluxurilor globale de petrol.

CUM FLUCTUEAZĂ PIAȚA PETROLULUI?  

În mod normal, prețul petrolului este rezultatul unui echilibru între cerere și ofertă. În practică însă, acest echilibru este puternic influențat de percepția de risc. Când apare teama că o parte importantă din producție sau din transportul maritim ar putea fi blocată, piața adaugă instantaneu „o primă” geopolitică. Exact asta vedem acum: riscul asupra infrastructurii energetice din Golf a devenit principalul motor al creșterii cotațiilor. În astfel de momente, piața reacționează la scenarii, iar simpla amenințare asupra unei rute strategice poate duce la scumpiri rapide.

PREȚUL PETROLULUI
Evoluție USD/Baril Brent

• Septembrie – Decembrie 2025: Stabilitate fragilă
  • Piața, relativ calmă, cu un preț care oscila între 60-65 USD/baril. Un comportament tipic pentru o cerere moderată, în contextul în care creșterea economică a fost slabă în Europa, respectiv cu semne de încetinire în SUA.
    
    
• Ianuarie – Februarie 2026: Schimbare de trend
  • Prețul începe să urce, creșterea devine graduală și atinge 70 USD/baril. Pe fondul măsurilor OPEC+ (care decid să disciplineze producția de petrol), dar și a tensiunilor geopolitice mai vizibile în zone-cheie pentru pretrol, precum Venezuela sau Golful Persic, intervine repricing-ul pe risc.
    
    
• Martie 2026: Accelerare abruptă
  • Odată cu modificarea contextului internațional, prețul explodează, trecând de bariera psihologică de 100 USD/baril. Piața devine volatilă, iar teama că oferta viitoare va fi insuficientă aduce un șoc și începe să se aplice prima geopolitică.
    
    

DE CE CONTEAZĂ ATÂT DE MULT ORIENTUL MIJLOCIU?  

Pentru că Orientul Mijlociu este una dintre cele mai importante regiuni energetice ale lumii, cu 1/3 din producția globală de petrol provenind din această zonă. Mai mult decât atât, o parte importantă din exporturile mondiale de țiței pleacă din statele din Golf.

Această concentrare geografică face ca orice tensiune militară din regiune să aibă efecte globale. Economiile asiatice (în special China, India, Japonia și Coreea de Sud) depind puternic de petrolul din Golf, iar orice perturbare a fluxurilor se transmite imediat în piețele globale de energie.

Unul dintre cele mai sensibile puncte ale sistemului energetic global este strâmtoarea Ormuz. Prin acest coridor maritim trece aproximativ 1/5 din consumul mondial de petrol și o mare parte din exporturile de gaz lichefiat din Qatar.

Din acest motiv, orice amenințare asupra traficului prin Ormuz generează reacții imediate pe piețele de energie. Chiar dacă infrastructura nu este blocată efectiv, simpla creștere a riscului perceput poate ridica prețurile petrolului printr-o primă geopolitică adăugată cotațiilor.

EFECT DE DOMINO  

Și chiar dacă geografic aceste zone par foarte departe de noi este important să ne gândim tot timpul la mecanismul de formare a prețului. În acest caz, dacă prețul petrolului crește, combustibilul se scumpește, ceea ce ridică costurile de transport. Când costurile de transport cresc, inevitabil costurile logistice se ridică și se reflectă inclusiv în prețul final al bunurilor și alimentelor care ajung la raft.

Totodată, dacă energia este mai scumpă, ea poate alimenta inflația. O inflație de tip ”cost-push”, caracterizată prin costuri de producție crescute, reduce puterea de cumpărare a consumatorilor, iar în timp impactează creșterea eonomică națională, slăbind-o.

Impactul este însă diferit în funcție de structura economiei: statele importatoare de energie sunt cele mai expuse, deoarece costurile mai mari ale combustibilului cresc factura energetică și reduc puterea de cumpărare a consumatorilor.

Pentru economiile europene, unde importurile de energie sunt ridicate, efectul se transmite rapid prin prețurile combustibililor și ale transportului, dar și prin costurile de producție ale companiilor. În România, scumpirea petrolului are un impact dublu:

• direct, prin creșterea prețurilor la carburanți
• indirect, prin scumpirea transportului și a alimentelor.

În schimb, pentru statele exportatoare de petrol, prețurile mai mari pot susține veniturile bugetare și balanța comercială.

IMPACT ÎN AGRICULTURĂ  

Iar dacă acest lucru nu era suficient, trebuie să menționăm și faptul că tensiunile din strâmtoarea Ormuz nu se limitează doar la petrol și gaze. Regiunea Golfului este și unul dintre cele mai importante centre globale pentru producția și exportul de îngrășăminte, în special uree, amoniac și fosfați. Economiile din Golf (inclusiv Qatar, Arabia Saudită, Iran, Oman și Bahrain) au exportat în ultimii ani îngrășăminte azotate în valoare de aproximativ 50 miliarde de dolari, iar o mare parte din aceste fluxuri trec prin Ormuz.

Conflictul din regiune afectează atât producția, cât și transportul acestor produse. Unele instalații petro-chimice din Golf au redus temporar producția, iar transportul maritim a devenit mai riscant și mai scump.

Legătura dintre energie și agricultură este directă. Majoritatea îngrășămintelor azotate sunt produse din gaz natural, iar exporturile din Golf sunt strâns legate de industria petrolului și gazelor. Astfel, o criză în strâmtoarea Ormuz poate genera un al doilea efect în lanț: petrol mai scump, gaze mai scumpe, îngrășăminte mai scumpe și, în final, prețuri mai mari la alimente.

PREȚUL LA POMPĂ  

Iar dacă vă întrebați de ce nu simțim mai puternic aceste evoluții în prețul de la pompă, este important să ținem cont de faptul că petrolul este doar o parte din ecuație. În România, structura prețului unui litru de carburant arată că doar o parte relativă din cost provine din cotația petrolului (32%). Cealaltă parte este influențată direct de către stat prin ponderea pe care taxele o au în prețul carburantului de la pompă (56%). Astfel, vedem că scumpirea nu se transmite automat și că există diferite pârghii de control. Totodată, evoluția cursului valutar influențează suplimentar prețurile, deoarece petrolul este tranzacționat la nivel global în dolari.

CUM INTERVINE STATUL?  

În contextul creșterii costurilor cu energia, guvernul a inclus în bugetul pentru 2026 mai multe măsuri de sprijin pentru sectoarele puternic dependente de combustibil, în special transportul rutier și agricultura.

• Pentru transportatori, statul a prelungit schema de ajutor prin care o parte din acciza la motorină este compensată. Începând cu aprilie 2026, compensația ajunge la 85 de bani pe litru, iar bugetul total al schemei este estimat la peste 650 milioane de lei, urmând să beneficieze aproximativ 6.200 de operatori economici.
  
  
• Pentru agricultori, continuă beneficiile din schema de rambursare a accizei la motorina utilizată în lucrările agricole. Pentru anul 2026, cuantumul sprijinului este de aproximativ 2,7 lei pentru fiecare litru de motorină, iar bugetul schemei este estimat la circa 620 milioane de lei.

Importanța acestor măsuri este semnificativă. Transportul rutier reprezintă coloana vertebrală a logisticii economice, iar costul combustibilului poate ajunge la 30-40% din cheltuielile unei companii de transport. În agricultură, motorina este un input esențial pentru lucrările mecanizate, iar scumpirea acesteia se reflectă direct în costurile de producție și, implicit, în prețul alimentelor. Prin aceste scheme de compensare, statul încearcă să limiteze transmiterea integrală a șocului energetic către prețurile finale din economie.

70s ALL OVER AGAIN?

Cu toate că actuala tensiune de pe piața petrolului este comparată cu marile crize energetice din trecut, precum embargoul petrolier din 1973, revoluția iraniană din 1979 sau șocul petrolier din 2008, există diferențe structurale importante care fac ca impactul economic să fie astăzi, cel puțin teoretic, mai limitat.

În anii ’70, economiile occidentale erau mult mai dependente de petrol pentru producția industrială, transport și încălzire, iar intensitatea energetică a economiei era mult mai ridicată. Astăzi, ponderea sectorului serviciilor în PIB este semnificativ mai mare, ceea ce reduce sensibilitatea directă la creșterea prețului petrolului.

În același timp, oferta globală de energie este mai diversificată decât în urmă cu câteva decenii. Apariția producției de petrol și gaze de șist în SUA, dezvoltarea accelerată a energiei regenerabile și extinderea pieței globale de gaze naturale lichefiate au redus dependența exclusivă de petrolul din Orientul Mijlociu. De asemenea, multe state au acumulat rezerve strategice de petrol și au investit în eficiență energetică, ceea ce le permite să amortizeze mai bine șocurile de ofertă.

Cu alte cuvinte, economia globală este astăzi mai elastică decât în anii ’70, dar este foarte important să nu uităm că, cu toate astea, nu este imună, iar petrolul rămâne un indicator critic al stabilității economiei globale.

RAFINAREA PERSPECTIVELOR  

Piața petrolului funcționează astăzi într-un context de incertitudine ridicată. Riscul geopolitic din Orientul Mijlociu se suprapune peste o piață deja tensionată de restricțiile de producție și de cererea globală ridicată.

În perioada următoare, scenariul cel mai probabil este unul de volatilitate ridicată a prețului petrolului. Chiar dacă nu apare o întrerupere majoră a fluxurilor din Orientul Mijlociu, simplul risc geopolitic menține o primă de incertitudine în cotații.

Pentru România, acest lucru ar putea însemna presiuni suplimentare asupra prețurilor la carburanți și asupra inflației. Măsurile de sprijin pentru transportatori și agricultori pot atenua o parte din impact, însă evoluția pe termen mediu va depinde în mare măsură de stabilitatea geopolitică și de echilibrul dintre cerere și ofertă pe piața globală a energiei.