Durata vieții profesionale

Dacă v-ați întrebat vreodată câți ani din viață petrece, în medie, un cetățean european pe piața muncii, răspunsul în 2025 era de 37,5 ani. Adică, dacă pornești la 20 de ani, ai putea rămâne activ profesional până la aproape 58 de ani, statistic vorbind.

În România, durata medie este cu aproape 5 ani mai mică decât media UE. Și, ceea ce e mai îngrijorător, este că cifra a rămas aproape identică cu cea de acum zece ani, în timp ce restul Europei a crescut semnificativ.

Azi punem sub lupă un indicator care ne poziționează pe ultimul loc în Uniunea Europeană și anume durata vieții profesionale. În acest episod din The MacRO Zone, încercăm să vedem de ce și, mai ales, ce înseamnă asta pentru economie, pentru pensii și pentru generațiile care vin.

Este important să clarificăm, încă de la început, că indicatorul nu arată numărul de ani lucrați efectiv de un salariat și nici perioada în care o persoană cotizează fără întrerupere la sistemul de pensii. El este practic o estimare statistică bazată pe speranța de viață și pe ratele de participare la piața muncii pentru fiecare categorie de vârstă. De asemenea, nu reprezintă vârsta legală de pensionare și nici o recomandare privind cât ar trebui să muncească o persoană. El descrie comportamentul actual al populației pe piața muncii.

Cu alte cuvinte, este o radiografie a participării la piața muncii, nu un indice al productivității sau al calității muncii. O durată redusă poate însemna: intrarea târzie a tinerilor pe piața muncii, rate scăzute de ocupare, retragerea anticipată din activitate, participarea redusă a femeilor, existența unui număr mare de persoane inactive sau o speranță de viață mai scăzută. 

• În 2025, durata estimată a vieții profesionale în Uniunea Europeană a fost de 37,5 ani. Comparativ cu 2015, când indicatorul era de 34,9 ani, durata a crescut cu 2,6 ani.
  • Creșterea este susținută atât de îmbunătățirea ocupării, cât și de participarea mai ridicată a femeilor și a persoanelor de peste 55 de ani la piața muncii. În paralel, creșterea speranței de viață și modificarea graduală a condițiilor de pensionare prelungesc perioada de activitate economică.
    
    
• În timp ce durata medie a vieții profesionale în UE a crescut cu 2,6 ani, în ultimul deceniu, în România a scăzut cu 0,1 ani. Astfel, la finalul lui 2025, în țara noastră, în medie, durata activității profesionale se situa la 32,7 ani, clasându-ne pe ultimul loc în Uniunea Europeană.
  • Urmărind comparativ evoluția duratei medii a vieții profesionale, vedem o tendință clară și constantă în ultimul deceniu
    • 2015: 34,9 ani (UE) vs 32,8 ani (România)
    • 2019: 35,9 ani (UE) vs 33,8 ani (România)
    • 2021: 35,9 ani (UE) vs 31,1 ani (România)
    • 2023: 37 ani (UE) vs 32,4 ani (România)
    • 2025: 37,5 ani (UE) vs 32,7 ani (România)

CLASAMENT ȘI DINAMICĂ

Uitându-ne la primele și ultimele locuri, observăm:

• Cei mai mulți ani pe piața muncii: Țările de Jos (44 ani), Suedia (43,4 ani) și Danemarca (42,6 ani)
  • Aceste rezultate sunt asociate cu rate ridicate de ocupare, participarea semnificativă a femeilor, utilizarea extinsă a programelor flexibile și menținerea persoanelor în vârstă pe piața muncii.
  • Durata mare nu înseamnă automat că angajații lucrează mai multe ore în fiecare săptămână. Țările de Jos, de exemplu, au o pondere importantă a muncii cu timp parțial. Indicatorul arată că oamenii rămân conectați la piața muncii o perioadă mai lungă, chiar dacă programul individual poate fi redus sau flexibil.
    
    
• Cei mai puțini ani pe piața muncii: România (32,7 ani), Italia (33 ani) și Bulgaria (34,6 ani)
  • Acestea sunt singurele state membre cu o durată estimată mai mică de 35 de ani în 2025.
  • În timp ce, istoric, Italia a înregistrat o creștere de la 30,7 ani (2015) la 33 de ani (2025), iar Bulgaria a avansat de la 32,1 la 34,6 ani, în România, în schimb, valoarea din 2025 este aproape identică celei de acum zece ani.
  • Diferența dintre state nu poate fi explicată numai prin vârsta de pensionare. Ea reflectă mai ales capacitatea economiilor de a integra în muncă tinerii, femeile, persoanele din mediul rural, lucrătorii cu un nivel redus de educație și persoanele apropiate de pensionare.
    
    

FEMEI VS BĂRBAȚI: DECALAJUL CEL MAI MARE DIN UE

În 2025, durata estimată a vieții profesionale pentru bărbați și femei avea următoarea structură:

• 2025 (Bărbați): 39,5 ani (UE) vs 36 ani (România)
• 2025 (Femei): 35,5 ani (UE) vs 29,1 ani (România)
• 2025 (Diferență): 4,1 ani (UE) vs 6,9 ani (România)
  
  

Diferența dintre femei și bărbați ajunge astfel în România la 6,9 ani, mult peste diferența medie europeană de 4,1 ani.

Participarea redusă a femeilor reprezintă, așadar, una dintre principalele explicații pentru poziția României. În 2025, diferența dintre ratele de ocupare ale bărbaților și femeilor din România era de 18,7 puncte procentuale, una dintre cele mai mari din Uniunea Europeană. 

Această situație nu este doar o problemă socială, ci și una economică. La nivel global, reducerea decalajelor de participare dintre femei și bărbați este estimată să genereze câștiguri economice majore. Banca Mondială indică un potențial de creștere a PIB-ului global de peste 20%, iar McKinsey estimează un impact de până la 12 trilioane USD în scenariul unei accelerări a egalității economice. 

În acest context, decalajul mare dintre femeile și bărbații activi pe piața muncii din România reprezintă nu doar o vulnerabilitate a pieței forței de muncă, ci și o oportunitate economică substanțială nevalorificată. O creștere a participării femeilor la niveluri apropiate de cele ale bărbaților ar putea contribui simultan la extinderea bazei de forță de muncă, la creșterea veniturilor gospodăriilor și la accelerarea potențialului de creștere economică pe termen lung.

FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ POZIȚIA ROMÂNIEI

CE URMEAZĂ PENTRU GENERAȚIILE ACTUALE?

Problema devine mai importantă în contextul îmbătrânirii populației. În perioada 2005–2025, vârsta mediană a populației României a crescut cu 8,6 ani, cea mai mare creștere din Uniunea Europeană. Pe măsură ce generațiile numeroase se apropie de pensionare, numărul persoanelor active riscă să scadă mai repede decât numărul beneficiarilor de pensii și servicii medicale.

În acest context, o viață profesională mai scurtă nu mai e doar o statistică, ci se transformă în consecințe directe și imediate:

• Baza de contribuabili se îngustează. Mai puțini oameni activi înseamnă mai puține contribuții la sistemul de pensii. Raportul de 8 pensionari la 10 salariați devine și mai tensionat dacă mulți din cei 10 salariați potențiali sunt inactivi sau lucrează în afara sistemului formal.
  
  
• Deficitul de personal se adâncește. Firmele din România se confruntă deja cu dificultăți mari în recrutare. O piață a muncii cu participare redusă amplifică această problemă.
  
  
• Veniturile fiscale scad. Mai puțini angajați formali înseamnă mai puțin impozit pe venit și mai puține contribuții sociale, adică mai puțini bani la buget pentru sănătate, educație și infrastructură.
  
  
• Salariile și costurile de producție cresc sub presiune. Când cererea de muncă depășește oferta, salariile cresc, ceea ce poate fi bun pentru angajați, dar pune presiune pe competitivitatea firmelor.
  

Pentru lucrătorii de peste 45–50 de ani, devin esențiale actualizarea competențelor, adaptarea condițiilor de muncă și accesul la programe flexibile. Prelungirea vieții profesionale nu poate fi realizată exclusiv prin creșterea vârstei de pensionare. Este necesar ca oamenii să rămână sănătoși, productivi și capabili să se adapteze schimbărilor tehnologice.

CE URMEAZĂ PENTRU GENERAȚIILE VIITOARE?

Pentru tinerii care intră acum sau vor intra în următorii ani pe piața muncii, cariera profesională va fi probabil mai lungă, dar mai puțin liniară. Perioadele de angajare vor alterna mai frecvent cu reconversia profesională, formarea, activitatea independentă sau schimbarea domeniului.

Creșterea speranței de viață și îmbătrânirea populației vor exercita presiuni pentru menținerea oamenilor în activitate până la vârste mai înaintate. În același timp, automatizarea și inteligența artificială vor modifica structura ocupațiilor, ceea ce va impune actualizarea repetată a competențelor.

Generațiile viitoare nu vor avea neapărat o singură profesie pe parcursul a 40 de ani, ci mai multe etape profesionale distincte. Educația nu se va mai putea concentra numai la începutul vieții, ci va trebui să continue pe tot parcursul carierei.

În lipsa unei creșteri a participării la muncă, tinerii ar putea suporta contribuții mai ridicate sau ar putea beneficia de pensii publice relativ mai mici. 

ONE LOOK INTO THE FUTURE

La nivel european, durata vieții profesionale este așteptată să crească gradual, pe fondul îmbătrânirii populației, al reformelor sistemelor de pensii și al participării mai ridicate a femeilor și persoanelor vârstnice la piața muncii. Ritmul va depinde însă de starea de sănătate a populației, calitatea locurilor de muncă și accesul la formare.

Pentru România, apropierea de 34–35 de ani de viață profesională necesită reducerea inactivității, creșterea ocupării în rândul femeilor și tinerilor, limitarea muncii informale și investiții în dezvoltarea competențelor. În absența acestor măsuri, decalajul față de media europeană riscă să se mențină.

O SCHIMBARE STRUCTURALĂ

Pe final, este important să rămânem cu ideea că România nu e pe ultimul loc în UE în ceea ce privește durata vieții profesionale din lipsa oamenilor muncitori. Datele arată că prea multe persoane intră târziu pe piața muncii, ies devreme sau rămân în afara acesteia pentru perioade lungi. Cea mai mare rezervă de creștere nu se găsește, prin urmare, în prelungirea programului celor deja angajați, ci în includerea mai multor persoane în activitatea economică.

Într-o economie afectată simultan de migrație, îmbătrânire demografică și deficit de personal, creșterea duratei vieții profesionale devine o condiție pentru susținerea sistemului de pensii și a potențialului economic. Obiectivul nu ar trebui să fie doar ca oamenii să lucreze mai mulți ani, ci ca ei să poată avea cariere mai lungi, mai sănătoase, mai flexibile și mai productive.