Comerțul - Motorul prosperității

În episodul anterior din The MacRO Zone ne-am familiarizat cu tensiunile comerciale generate de valul de tarife atât de mult discutate în spațiul public. Aceste fricțiuni nu sunt doar ecouri ale unor politici izolate, ci semnalează o reconfigurare mai amplă a paradigmelor economice internaționale.

Pentru a înțelege cu adevărat implicațiile acestor măsuri, astăzi vă propunem un deep dive pe ideile fundamentale: ce este, de fapt, comerțul liber și de ce a fost el considerat, vreme de decenii, motorul prosperității globale?

COMERȚUL LIBER: CONCEPT ȘI RELEVANȚĂ  

Comerțul liber se referă la schimburile comerciale între țări fără impunerea de tarife, cote sau alte bariere comerciale. Ideea centrală este simplă: bunurile și serviciile ar trebui să circule liber, pe baza cererii și ofertei, fără intervenția protecționistă a statului.

Susținătorii acestui model argumentează că liberalizarea schimburilor conduce la o alocare mai eficientă a resurselor, stimulează inovația și generează beneficii nete pentru consumatori prin prețuri mai mici și o ofertă mai diversificată.

Având în vedere legăturile puternice de interdependență, există mai multe instituții internaționale care veghează la respectarea principiilor comerțului liber și care reglementează disputele comerciale între state:

• Organizația Mondială a Comerțului (OMC/WTO): stabilește regulile de bază, oferă un cadru de negociere și soluționează disputele dintre state.
  
  
• Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE): contribuie indirect prin analize economice riguroase și recomandări de politici publice.
  
  
• Acorduri comerciale regionale: precum NAFTA/USMCA (SUA – Canada – Mexic), UE (Piața Unică Europeană) și RCEP (Acordul Regional de Parteneriat Economic din Asia-Pacific) sunt exemple de inițiative care promovează comerțul liber la scară regională.

COMERȚUL GLOBAL 

EUROPA ÎN ACEASTĂ ECUAȚIE 

Un sistem comercial bazat pe reguli clare, sustenabilitate și cooperare poate fi cheia unei dezvoltări echitabile și stabile. În acest context, raportul Draghi devine o piesă centrală în redefinirea cooperării în interiorul blocului economic UE, respectiv a competitivității economice pe plan extern. Subliniem aici două direcții strategice esențiale:

• Concentrarea și direcționarea inteligentă a resurselor – Discutăm aici despre o mobilizare mai eficientă a resurselor, cu accent pe investiții comune în domenii critice precum digitalizare, energie și securitate economică.
  
  
• Integrarea piețelor și accelerarea inovației sub forma unei piețe unice complet funcționale, cu un cadru european coerent. O astfel de abordare ar permite Europei să valorifice economia de scară și să reducă vulnerabilitățile în fața strategiilor comerciale agresive.

ÎNTRE PRAGMATISM ȘI PRINCIPII 

Comerțul liber nu dispare, dar este recalibrat. Viitorul aparține unui model comercial hibrid, în care liberalismul economic coexistă cu strategii axate pe crearea motoarelor de creștere în industriile cheie, reducerea dependențelor și securizarea lanțurilor critice.

Un sistem comercial bazat pe reguli clare, cooperare și investiții coordonate poate fi o ancoră într-o economie globală tot mai volatilă.