Firmele din România - Structură și contribuție economică

Astăzi, vă propunem o analiză asupra firmelor din țara noastră, așa că începem cu o veste bună despre componenta centrală a economiei de piață: firmele.

România are peste un milion de firme active. Sună impresionant. Și chiar este, în felul lui, un semn real de vitalitate antreprenorială, deoarece aici sunt oamenii care și-au deschis afaceri, au riscat și au zis: „Hai că se poate!”. 

Azi, la The MacRO Zone, aruncăm o privire asupra dimensiunii mediului privat, a productivității companiilor, respectiv a contribuției pe care acestea o aduc real în economie.

METODOLOGIE

Pentru această analiză, am pornit de la bazele de date publicate de Eurostat pentru anul 2024. Analiza urmărește firmele din România din două perspective complementare: dimensiunea companiilor și distribuția lor între industrie, construcții, comerț și servicii.

Sunt excluse administrația publică, apărarea, asigurările sociale obligatorii și activitățile organizațiilor asociative. Numărul persoanelor ocupate include atât salariații, cât și persoanele care desfășoară activități independente. Clasificarea întreprinderilor după mărime este realizată exclusiv în funcție de numărul persoanelor ocupate, fără aplicarea criteriilor privind cifra de afaceri sau valoarea activelor utilizate în definiția juridică a IMM-urilor.

ROMÂNIA: ȚARA CU 1 MILION DE FIRME

În 2024, firmele din România cuprindeau 1.030.603 firme, în care erau ocupate peste 4,7 milioane de persoane. Aceste firme au generat o valoare adăugată de aproape 151,72 miliarde euro.

Raportată la Uniunea Europeană, România concentra aproximativ 3,0% din numărul firmelor, 2,9% din persoanele ocupate, dar numai 1,4% din valoarea adăugată. Diferența dintre ponderea în ocupare și cea în valoarea adăugată evidențiază decalajul de productivitate față de economiile europene mai dezvoltate.

Comparația trebuie interpretată cu prudență: indicatorul este exprimat în euro la valoare curentă și nu este ajustat cu paritatea puterii de cumpărare, fiind influențat de diferențele de prețuri, salarii și structură economică.

Dar cu toate astea, chiar și cu această rezervă, decalajul rămâne relevant pentru capacitatea firmelor de a finanța investiții, de a plăti salarii mai mari sau de a inova.

UNDE-S MULȚI PUTEREA CREȘTE

Distribuția firmelor românești pe clase de mărime este dominată categoric de întreprinderile micro și mici. Din totalul de peste un milion de firme active, 1.021.276 aveau mai puțin de 50 de persoane ocupate, reprezentând 99,1% din populația întreprinderilor. Numărul companiilor mijlocii era de numai 7.643, iar cel al companiilor mari, cu cel puțin 250 de persoane ocupate, de 1.684.

Această structură numerică este apropiată de cea europeană: la nivelul UE, întreprinderile cu mai puțin de 50 de persoane ocupate reprezentau 99% din total, companiile mijlocii 0,8%, iar cele mari 0,2%. Asemănarea ponderilor ascunde însă diferențe importante în ceea ce privește ocuparea și contribuția la valoarea adăugată.

ÎNTREPRINDERI MICRO & MICI: ROL MAJOR ÎN OCUPARE

Firmele cu cel mult 49 de persoane ocupate constituie baza numerică a economiei românești. Acestea asigurau 50,7% din totalul ocupării, față de aproximativ 48% în UE. România depinde astfel într-o măsură ceva mai mare de firmele de dimensiuni reduse pentru crearea și menținerea locurilor de muncă.

Contribuția lor la valoarea adăugată era însă de numai 36,4%, cu 14,3 puncte procentuale sub ponderea în ocupare. În UE, aceeași categorie genera circa 35% din valoarea adăugată și concentra 48% din ocupare. Modelul este, așadar, similar, dar dezechilibrul dintre resursele de muncă utilizate și rezultatul economic este puțin mai pronunțat în România.

Valoarea adăugată medie generată de o persoană ocupată într-o întreprindere micro sau mică era de aproximativ 22.900 euro, cel mai redus nivel dintre cele trei categorii de mărime. În medie, aceste întreprinderi aveau numai 2,4 persoane ocupate, rezultat care arată gradul ridicat de fragmentare și prezența numeroasă a activităților independente și a firmelor cu foarte puțini angajați.

COMPANIILE MIJLOCII: VERIGA RELATIV RESTRÂNSĂ A ECONOMIEI

COMPANIILE MARI: PUȚINE NUMERIC, DECISIVE PENTRU VALOAREA ADĂUGATĂ

Cele 1.684 de companii mari reprezentau numai 0,2% din totalul întreprinderilor, dar concentrau aproape o treime din ocupare și generau 46,3% din valoarea adăugată. Fiecare companie mare avea, în medie, aproximativ 930 de persoane ocupate.

Comparativ cu UE, companiile mari din România aveau o pondere mai redusă atât în ocupare (32,9%, față de 37%), cât și în valoarea adăugată (46,3% față de 49%). În schimb, firmele mici și mijlocii preluau o parte mai mare din ocupare. Structura evidențiază importanța companiilor mari pentru productivitate, dar și spațiul existent pentru extinderea activităților cu valoare adăugată ridicată.

STRUCTURA PE SECTOARE

Structura sectorială a firmelor din România diferă vizibil de cea europeană. Serviciile reprezintă sectorul dominant, dar au o pondere mai redusă decât în UE, în timp ce industria, construcțiile și, mai ales, comerțul ocupă poziții relativ mai importante.

STRUCTURA SECTORIALĂ A ÎNTREPRINDERILOR
România | 2024

COMPARAȚIA PONDERILOR SECTORIALE
România vs Europa | 2024

• Industria: România angajează proporțional mai mulți oameni în industrie decât media UE (26,2% vs. 20%), dar generează o valoare adăugată similară (27,5% vs. 28%). Asta înseamnă că industria românească este mai puțin automatizată decât cea europeană, în medie, mai puțin sofisticată. Avantajul bazei industriale există, dar are nevoie de upgrade tehnologic.

• Comerțul: Avem cu 9 puncte procentuale mai multe firme în comerț față de media UE (25,9% vs. 17%). Cu o dimensiune medie de 3,7 persoane pe firmă, acestea denotă o fragmentare pronunțată la nivel de structură și cea mai mică productivitate înregistrată (27.000 euro/persoană). Digitalizarea și e-commerce-ul vor pune presiune pe firmele mici din comerțul tradițional.

• Serviciile: Sectorul dominant ca număr (56,3% din firme), dar cu 10 puncte sub media UE la ocupare și 7 puncte la valoarea adăugată. Aici vedem cel mai mare potențial de convergență: IT, financiar, medical, educațional, consultanță, acestea pot ridica rapid productivitatea medie.

• Construcțiile: Contribuie cu 10,6% la valoarea adăugată, cu 3,6 puncte procentuale peste media UE. Investițiile publice, PNRR și construcțiile rezidențiale susțin sectorul. Sensibil la deficit de forță de muncă și la predictibilitatea proiectelor publice.

PERSPECTIVE PENTRU ECONOMIA ROMÂNIEI

Analiza structurii firmelor din România combină un dinamism antreprenorial ridicat cu vulnerabilități structurale persistente. Principala provocare nu mai este doar crearea de firme, ci dezvoltarea lor până la o dimensiune care să permită investiții, inovare și creșteri susținute de productivitate.

#1 Prima caracteristică structurală este fragmentarea ridicată. Peste 99% dintre întreprinderi au mai puțin de 50 de persoane ocupate, iar majoritatea firmelor nou-create pornesc fără salariați sau cu cel mult patru salariați. Această bază largă reflectă inițiativă antreprenorială, dar multe întreprinderi rămân vulnerabile la modificarea cererii, a costurilor de finanțare și a cadrului fiscal.

#2 A doua caracteristică este concentrarea valorii adăugate în companiile mari. Numai 1.684 de întreprinderi generează peste 46% din valoarea adăugată. Companiile mari sunt esențiale pentru exporturi, investiții și integrarea în lanțurile internaționale, însă dependența de un număr restrâns de actori poate amplifica impactul relocărilor sau al schimbării strategiilor grupurilor multinaționale.

#3 A treia caracteristică este dimensiunea relativ redusă a segmentului companiilor mijlocii. Acestea pot deveni furnizori locali competitivi, pot investi în tehnologie și pot pătrunde pe piețele externe, dar reprezintă numai 0,7% din întreprinderi. Creșterea numărului de companii mijlocii ar reduce distanța dintre masa microîntreprinderilor și grupul restrâns al companiilor mari.

Pe termen scurt, activitatea firmelor va fi sprijinită de investițiile publice și de proiectele finanțate din fonduri europene, cu efecte directe asupra construcțiilor și efecte indirecte asupra industriei și serviciilor. În același timp, costurile finanțării, consolidarea fiscală, lipsa forței de muncă și incertitudinea externă pot limita capacitatea de extindere a firmelor mici.

Pe termen mediu, transformarea structurii economiei va depinde de câteva direcții esențiale:
• facilitarea accesului firmelor viabile la finanțare și capital
• stimularea investițiilor în automatizare, digitalizare și eficiență energetică
• dezvoltarea competențelor manageriale și tehnice
• integrarea furnizorilor locali în lanțurile de producție ale companiilor mari
• extinderea serviciilor intensive în cunoaștere și cu potențial de export
• un cadru fiscal și de reglementare mai stabil și predictibil
• utilizarea fondurilor europene pentru infrastructură și modernizarea capacităților productive

În concluzie, România dispune de o bază antreprenorială numeroasă, dar convergența cu UE presupune trecerea de la creșterea numărului de întreprinderi la creșterea calității, dimensiunii și productivității acestora. Consolidarea companiilor mijlocii, modernizarea industriei și dezvoltarea serviciilor cu valoare adăugată ridicată sunt elementele care pot transforma dinamismul antreprenorial într-un proces sustenabil de creștere economică.