Gazul natural în UE și România

THE MACRO ZONE

08 July 2026

TIMP DE CITIRE: 10 MINUTE

Iarna lui 2022 a schimbat felul în care Europa vorbește despre energie. Când Rusia a redus livrările de gaze, factura la căldură a crescut, industriile au frânat producția, iar guvernele europene au improvizat în câteva luni planuri de urgență pe care ar fi trebuit să le aibă pregătite de ani. A fost un moment de trezire dureros, și, pentru mulți, surprinzător.

Pentru România, mai puțin. Nu pentru că am fi fost mai pregătiți instituțional, ci pentru că avem ceva ce majorității statelor europene le lipsește: gaze naturale proprii, pe teritoriul țării noastre.

Azi, la The MacRO Zone, ne uităm la piața europeană a gazelor naturale și la locul aparte pe care România îl ocupă în această ecuație.

CONTEXTUL EUROPEAN: UN CONSUM ÎN REVENIRE

Gazele naturale nu dispar din mixul energetic european prea curând. Ele încălzesc locuințe, alimentează industria, produc curent electric și echilibrează sistemele energetice atunci când soarele nu strălucește și vântul nu bate suficient.

Piața europeană a gazelor a trecut printr-o ajustare structurală majoră. După șocul energetic declanșat de reducerea livrărilor rusești și de creșterea puternică a prețurilor în 2021-2022, UE a redus consumul, a diversificat sursele de aprovizionare și a crescut importurile de LNG (Liquefied natural gas).

CEREREA INTERNĂ DE GAZE NATURALE, UE
1990 – 2025 | Milioane | Terajouli

Cererea internă de gaze naturale în Uniunea Europeană exprimă volumul de gaze disponibil și utilizat în economia unei țări sau regiuni, după luarea în calcul a producției, importurilor, exporturilor și variației stocurilor. În practică, este un indicator apropiat de consumul intern agregat.
Evoluția ultimelor două decenii poate fi împărțită în trei perioade mai importante:
- Consum ridicat (2000-2010): gazul are un rol important în industrie, încălzire și producția de electricitate.
- Stagnare și reducere (2010-2015): pe fondul eficienței energetice, al dezvoltării regenerabilelor și al schimbărilor în mixul energetic.
- Scădere abruptă (2021-2022): caracterizată de o scădere abruptă a cererii ca răspuns la criza energetică, urmată de o revenire moderată în 2025.
În 2025, cele mai mari piețe naturale din UE, în funcție de cererea internă, au rămas:
- Germania (3,11 mil. TJ)
- Italia (2,40 mil. TJ)
- Franța (1,23 mil. TJ)
  
  Trei economii mari, cu industrie grea, sisteme energetice complexe și consum rezidențial ridicat. Germania singură consumă de opt ori mai mult decât România.

TERAJOUL: O IDEE DESPRE ORDINUL DE MĂRIME

Terajoul este unitatea de măsură a energiei conținute în gaze. Spre deosebire de metrii cubi, care măsoară volumul, TJ măsoară câtă energie efectivă se obține din acel volum.

1 TJ este aproximativ energia electrică consumată într-un an de 70-100 de gospodării europene, raportat la consumul mediu.

PRODUCȚIA DE GAZE NATURALE ÎN EUROPA ȘI POZIȚIA ROMÂNIEI

În 2025, România a fost cel mai mare producător de gaze naturale din UE, cu 357.139 TJ, 🎉. Țara noastră are o poziție distinctă pe piața gazelor naturale din Uniunea Europeană, datorită nivelului ridicat al producției interne, dependenței reduse de importuri și rolului tot mai vizibil în fluxurile regionale de gaze.

Top 3 producători de gaze din UE:

România: 357.139 (-0,8% an/an)
Țările de Jos: 310.818 (-3,5% an/an)
Germania: 133.145 (-2,3% an/an)

Cu o producție totală de 1,20 mil. TJ în 2025, la nivelul UE, România contribuie cu aproape 30% din întreaga producție de gaze. Astfel, avem un avantaj strategic important, într-un context european în care majoritatea statelor membre nu dispun de producție internă semnificativă de gaze naturale.

PRODUCȚIE GAZE NATURALE - TOP PRODUCĂTORI UE
Evoluție 2024 - 2025 | Terajouli

În Romania, resursele totale de gaze (producție și importuri) au crescut în 2025 cu 14,2% an/an, până la 512.720 TJ, un ritm aproape dublu față de media Uniunii Europene, unde creșterea a fost de 8%.
- Această majorare a fost determinată aproape integral de creșterea importurilor, deoarece producția internă a scăzut ușor.
Evoluția stocurilor ne arată că, dacă în 2024 am consumat o parte din rezervele aflate în depozite (-21.061 TJ), în 2025, variația a devenit pozitivă (+8.993 TJ), ceea ce indică o creștere a stocurilor. Această schimbare de sens este importantă deoarece arată că România a reușit nu doar să acopere cererea internă și să exporte mai mult, ci și să își consolideze rezervele din depozite.

În timp ce România își consolida rezervele, Uniunea Europeană a continuat să consume din stocuri și în 2025, chiar dacă într-un ritm mai lent decât în anul precedent. Pentru economie, acest lucru contează deoarece stocurile de gaze reprezintă o plasă de siguranță pentru sezonul rece și reduc expunerea la eventuale șocuri de preț sau probleme de aprovizionare.

EXPORTURILE ROMÂNIEI: DUBLE FAȚĂ DE MEDIA UE

Exporturile de gaze naturale ale României au crescut puternic în 2025, ajungând la 117.722 TJ, cu 33% peste nivelul din 2024. Este una dintre cele mai rapide creșteri din Europa și un semnal că România își consolidează rolul pe piața energetică regională.

Creșterea exporturilor României a fost de peste două ori mai mare decât media Uniunii Europene, unde exporturile au avansat cu aproximativ 15%. Acest lucru arată că integrarea României în fluxurile energetice regionale se accelerează.

Desigur, România nu se află încă în liga marilor exportatori europeni precum Belgia (1,22 mil. TJ), Țările de Jos (1,16 mil. TJ) sau Germania (1,06 mil. TJ). În cazul acestor state, o mare parte din volume reprezintă gaze care tranzitează țara sau sunt reexportate. România are un model diferit: exporturile sale sunt susținute într-o măsură mai mare de producția internă, ceea ce le conferă o bază mai solidă și mai sustenabilă.

În plus, uitându-ne la cererea internă a României, vedem că aceasta a crescut cu doar 1,2% în 2025, până la 386.005 TJ, sub ritmul înregistrat la nivelul Uniunii Europene (2,5%). Cu alte cuvinte, consumul local a rămas relativ stabil, iar o parte importantă din resursele suplimentare disponibile a putut fi direcționată către export.

Acest lucru arată că extinderea prezenței României pe piețele regionale a fost determinată de disponibilitatea unor volume mai mari de gaze și de o capacitate sporită de a participa la fluxurile comerciale regionale.

ROMÂNIA, UNA DINTRE CELE MAI INDEPENDENTE ENERGETIC ȚĂRI DIN EUROPA

Gradul de dependență energetică pentru gaze naturale arată ce proporție din necesarul intern este acoperită prin importuri nete. Gradul de dependență este unul dintre cei mai importanți indicatori pentru analiza poziției unei țări. O rată ridicată indică vulnerabilitate la șocuri externe, prețuri internaționale, riscuri geopolitice și blocaje logistice. O rată scăzută indică o poziție mai robustă, de obicei datorată producției interne sau unui consum redus.

În 2025, importurile țărilor din UE au arătat așa:

Germania (3,84 mil. TJ)
Italia (2,33 mil. TJ)
Țările de Jos (1,89 mil TJ)

Prin comparație, România, cu 155.581 TJ, rămâne departe de nivelurile principalilor importatori europeni, reprezentând sub 1% din importurile totale ale Uniunii Europene. Creșterea importurilor este importantă pentru balanța națională, dar nu schimbă fundamental profilul României: țara continuă să fie un producător important și un importator relativ mic în context european.

Deși importurile de gaze naturale au crescut, România continuă să se numere printre statele europene cel mai puțin dependente de aprovizionarea externă. Gradul de dependență energetică a urcat de la aproape zero în 2024 la 9,8% în 2025, însă nivelul rămâne foarte redus comparativ cu media Uniunii Europene, de 87,6%.

La nivel european, există diferențe foarte mari între state. Unele țări au dependențe de peste 100%, cum sunt Malta (106,3%), Suedia (102,7%), Portugalia (101,6%), Spania (101,6%) și Bulgaria (101,4%). Valorile peste 100% pot apărea atunci când importurile nete depășesc cererea internă, de exemplu din cauza acumulării de stocuri sau a fluxurilor comerciale. La polul opus, Danemarca a avut o dependență negativă (-70,7%), ceea ce indică o poziție de exportator net.

România (9,8%) se află în continuare printre țările cu cel mai ridicat grad de autonomie energetică. Acest avantaj reduce vulnerabilitatea la șocuri externe și oferă o poziție mai robustă într-un context energetic european marcat de volatilitate și incertitudine.

ROMÂNIA, ÎN POLE POSITION PE NOUA HARTĂ ENERGETICĂ A EUROPEI

Piața gazelor naturale din UE rămâne caracterizată de o dependență ridicată de importuri. În 2025, UE a avut o rată de dependență de 87,6%, iar cererea internă a crescut cu 2,5%, semn că gazul natural continuă să fie o componentă importantă a economiei europene.

România se află într-o poziție distinctă. Este cel mai mare producător de gaze naturale din UE, are o rată de dependență foarte redusă comparativ cu media europeană și dispune de un proiect offshore care poate schimba balanța regională. Comparativ cu alte state membre, România are un avantaj strategic clar: produce mult, consumă moderat și poate juca un rol regional tot mai important.

Pe termen mediu, direcția României va depinde de trei factori: ritmul de declin al producției onshore mature, intrarea la timp în producție a Neptun Deep și capacitatea infrastructurii de transport de a valorifica gazul în piața regională. Dacă Neptun Deep începe producția în 2027 conform planului, România poate deveni nu doar un stat cu securitate energetică ridicată, ci și un exportator important pentru Europa Centrală și de Sud-Est. Într-o Uniune Europeană încă puternic dependentă de importuri, această poziție are valoare economică, strategică și geopolitică.