Sistemul de pensii

Pensiile au revenit în centrul dezbaterilor publice în ultimele luni. Fie că vorbim despre recalculări, majorări sau discuții privind reforma, pentru milioane de români pensia nu este doar o cifră din buget, ci baza existenței după ani de muncă. Înainte să vedem ce se propune, e util să înțelegem “cum stăm” acum, atât intern, cât și în comparație cu alte țări europene.

Despre sistemul de pensii și presiunea sub care acesta se află, în cel mai nou episod din The MacRO Zone.

PIAȚA MUNCII & BAZA DE COTRIBUTORI  

În T1 2025, România avea o populație activă de 8,15 milioane de persoane, din care 7,65 milioane ocupate și 506.100 șomeri, conform datelor INS.

Rata de ocupare a populației 20-64 ani a fost 68,7%, în scădere față de trimestrul anterior și sub ținta de 75% din Strategia Europa 2020.

🔎 Concret, mai puțin de 70% dintre românii apți să lucreze contribuie efectiv la fondul de pensii – un bazin mic raportat la numărul în creștere de beneficiari.

PENSIONAREA & SPERANȚA DE VIAȚĂ ÎN ROMÂNIA  

• Vârsta standard de pensionare: 65 ani (bărbați) și 63 ani (femei), cu o creștere graduală în plan.
  • Stagiul minim de cotizare: 15 ani.
  • Stagiul complet de cotizare: 35 ani.

• Speranța de viață în România: 76,6 ani – a treia cea mai mică din UE.
  • Media UE: peste 81 ani, cu un avantaj de +5 ani față de România.

🔎 Astfel, un român se pensionează la 63-65 de ani și trăiește, în medie, încă 11-13 ani, comparativ cu 16-18 ani în restul Europei.

România are, în prezent, un sistem bazat pe trei piloni:

DEFICITUL SISTEMIC  

În teorie, sistemul de pensii național ar trebui să reprezinte balanța perfectă dintre solidaritate socială și responsabilitate individuală, astfel încât să fie just pentru toți cei peste 4,56 milioane de pensionari de stat pe care îi are România. În practică, însă, există multe dezechilibre:

REFORMA: RĂSPUNSUL AȘTEPTAT

WHY THE BUZZ?

Sistemul românesc de pensii este fragil, cu deficit structural, demografie nefavorabilă și inechități majore. În același timp, este sistemul care îi susține pe părinții și bunicii noștri. El depinde direct de câți români muncesc și contribuie, de cât timp trăiesc după pensionare și de echilibrul dintre generații.

Uniunea Europeană a condiționat o parte din fondurile din PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) de adoptarea unei reforme a pensiilor, menite să asigure stabilitate pe termen lung, dar, în lipsa unor schimbări drastice, statul riscă să nu mai poată plăti pensiile doar din contribuții, ceea ce ar însemna presiuni tot mai mari pe buget și pe generațiile tinere.

Trebuie să înțelegem că once again suntem cu toții implicați, iar implicarea noastră directă în acest subiect înseamnă să ne informăm din surse sigure, să nu tragem concluzii pripite și să ținem statul responsabil pentru măsurile implementate.