Moneda în comerțul internațional

Când o fabrică din România exportă piese auto în Maroc, în ce monedă emite factura? Când o rafinărie din Polonia cumpără petrol din Arabia Saudită, cine decide dacă plata se face în euro sau în dolari? Și de ce contează pentru tine, ca cetățean sau antreprenor, că prețul petrolului e cotat în dolari, nu în euro?

Moneda în care se facturează comerțul internațional trece granița contabilității și se transformă rapid într-un indicator al puterii economice, al vulnerabilității la fluctuații valutare și al influenței geopolitice. Azi, la The MacRO Zone, aruncăm o privire asupra monedelor în care se realizează schimburile comerciale ale UE.

COMERȚUL EXTRA-UE 

Adică schimburile de bunuri ale Uniunii Europene cu țări din afara Uniunii, ne arată o divizare a rolurilor monetare. În 2025, euro a fost principala monedă de facturare pentru exporturile UE, cu o pondere de 51%, înaintea dolarului american, cu 33%. În schimb, la importurile UE, ierarhia este inversată: dolarul american a fost prima monedă de facturare, cu 51%, iar euro a avut 40%. Restul este împărțit între monedele statelor membre UE care nu folosesc euro și alte monede din afara UE.

UTILIZAREA EURO PE TERITORIUL ZONEI EURO 

Nici măcar în cadrul zonei euro nu poate fi vorba despre o distribuție perfect egală. În 2025, Slovenia se distinge ca statul cu cea mai mare utilizare a euro atât la importuri, cât și la exporturi extra-UE. Economia sa e strâns ancorată în lanțurile valorice europene, cu parteneri comerciali care acceptă euro ca monedă de referință.

• Importuri extra-UE în euro: 84%
• Exporturi extra-UE în euro: 91%

La importuri, următoarele poziții în rândul țărilor cu utilizare ridicată a euro sunt ocupate de Austria și Croația (63%), iar la importuri de Croația (84%) și Malta (76%).

La polul opus găsim Irlanda, care, deși este membră a zonei euro, exportă masiv în dolari din cauza structurii exporturilor sale: farmaceutice, tehnologie, multinaționale americane cu sediul european la Dublin. Când Apple sau Pfizer exportă din Irlanda în SUA, facturează în dolari, indiferent că plătesc TVA în euro la Dublin.

• Exporturi extra-UE în euro: doar 13%
• Exporturi extra-UE în dolari: 75%

Cipru are cea mai mare pondere a dolarului la exporturi din UE (76%) din cauza comerțului maritim și a reexporturilor internaționale, sectoare unde dolarul e moneda globală standard.

La importuri, Danemarca are cea mai mică pondere a euro (23%), folosind intens propria monedă națională (coroana daneză). Așadar, utilizarea redusă a euro nu înseamnă întotdeauna dominația dolarului; în unele țări, moneda națională joacă încă un rol comercial important.

ROMÂNIA: ÎNTRE INTEGRARE EUROPEANĂ ȘI EXPUNERE LA DOLAR

România este un caz interesant deoarece nu folosește euro ca monedă națională, dar economia sa este puternic integrată cu piața UE.

ROMÂNIA, ÎN FUNCȚIE DE MONEDE
2025 | %

• România are o expunere comercială majoră față de UE. Ponderea exporturilor României către UE a fost de 71,4% în 2025. Această integrare face ca euro să fie un reper contractual, contabil și financiar pentru multe firme românești.
  
  
• Pentru România, structura comerțului extra-UE după moneda de facturare ne pune între: integrarea europeană, reflectată prin utilizarea ridicată a euro, și dependența de piețele globale, reflectată prin rolul important al dolarului american.
  
  
• La importurile extra-UE, România facturează aproximativ 42% în euro, 46% în dolari americani și 7% în alte monede. Faptul că dolarul depășește euro la importuri arată că România cumpără din afara UE bunuri care sunt frecvent tranzacționate pe piețe globale denominate în dolari. Această situație este tipică pentru importurile de energie, petrol, produse petroliere, materii prime, componente industriale și bunuri provenite din lanțuri internaționale de aprovizionare. Dolarul are aici un rol de monedă globală de referință, iar România, chiar dacă este puternic conectată la economia europeană, nu poate evita această dependență.

RISCURI

În momentul în care dolarul se întărește față de euro și față de leu, importurile României se scumpesc automat. Energia costă mai mult. Materiile prime costă mai mult. Costurile de producție cresc. Inflația primește un impuls. Totul pornește de la un curs de schimb pe care România nu îl controlează.

• La exporturile extra-UE, situația este mai confortabilă: 60% sunt facturate în euro, 28% în dolari americani și 5% în alte monede. Această structură este mai favorabilă României din perspectiva integrării monetare europene. Faptul că euro este folosit în 60% din exporturile către țări din afara UE arată că exportatorii români preferă și reușesc să factureze în moneda europeană, chiar și atunci când vând în afara Uniunii. Euro funcționează astfel ca o monedă de stabilitate contractuală, de reducere a riscului valutar și de aliniere cu piața principală de referință a României.

PETROLUL ȘI DOMINAȚIA DOLARULUI AMERICAN 

Iar pentru a înțelege și mai bine de ce dolarul contează atât de mult pentru costul vieții în Europa, vă propunem să aruncăm împreună o privire la facturarea produselor petroliere.

În importurile extra-UE de produse petroliere, dolarul american are o pondere de 86,7%, în timp ce euro are doar 12,9%. Această structură contează enorm pentru UE și pentru România. Chiar dacă rafinăriile, companiile de distribuție sau consumatorii finali operează în euro sau lei, lanțul de preț pornește adesea de la o cotație globală în dolari.

La exporturile extra-UE de produse petroliere, dolarul rămâne dominant, dar mai puțin decât la importuri: 70,1% din exporturile de produse petroliere sunt facturate în dolari, iar euro are 27,5%. Deci, atunci când UE exportă produse petroliere, poate introduce mai mult euro decât atunci când importă petrol sau produse petroliere, dar nu poate rupe dominația dolarului pe această piață. Observăm astfel că puterea monetară a Europei crește când vinde produse prelucrate, dar se diminuează când cumpără resurse brute.

ECHILIBRU ÎN VALOARE ADĂUGATĂ 

Dincolo de petrol, tabloul devine mai echilibrat, iar euro poate concura cu dolarul chiar și în comerțul cu materii prime și bunuri primare.

Materii prime (fără petrol):

• La importuri: euro 47,4% vs. dolar 45,0% - aproape egalitate
• La exporturi: euro 62,2% vs. dolar 22,9% - euro domină clar

Produse manufacturate:

• La importuri: dolar 46,2% vs. euro 43,3% - competiție strânsă
• La exporturi: euro 50,4% vs. dolar 32,4% - euro în față

Pentru firmele europene, asta înseamnă că moneda de facturare reflectă structura furnizorilor, poziția în lanțurile valorice și puterea de negociere. Exportatorii către țări din afara UE au, în mod natural, interesul să factureze în euro, mai ales când costurile, finanțarea și ecosistemul lor sunt ancorate în zona euro.

În schimb, am văzut că importatorii de energie și materii prime rămân expuși dolarului, pentru că aceste piețe funcționează după reguli globale.

În practica economică, echilibrul devine clar: cu cât un produs este mai procesat și mai „european” ca origine, cu atât euro are mai multă forță. Cu cât ne apropiem de resurse brute, tranzacționate global, cu atât dolarul este moneda care dictează regulile jocului.

DRUMUL CĂTRE REZILIENȚĂ  

Euro este o monedă puternică în comerțul internațional, dar numai când Europa vinde. Când cumpără resurse strategice, dolarul rămâne dominant.

Această asimetrie poate reprezenta o vulnerabilitate structurală pe care fiecare depreciere a monedei o poate genera. O vedem în facturi, în prețuri și în inflație. În ceea ce privește România, am văzut că suntem bine integrați în Europa și exportăm în euro, dar, când vine vorba despre energie și materii prime, moneda trece la dolari. Acest lucru ne face sensibili la mișcări valutare pe care nu le controlăm. Cu cât înaintăm pe drumul nostru spre zona euro, cu atât reducem această expunere, care, în timp, se traduce în reziliență economică.