Energie electrică și Gaz

Winter is coming.... Iar ca să avem o perspectivă macroeconomică asupra acestui aspect, vă propunem să aruncăm o privire asupra sectorului energiei electrice și al gazului, astfel încât nimic să nu ne mai poată lua prin suprindere 😉.

Referitor la context, uitându-ne la ultimul deceniu vedem că prețurile plătite de populație în UE au trecut printr-un ciclu complet: stabilitate -> șoc -> corecție -> stabilizare la niveluri mai ridicate. Criza energetică din 2022, care s-a născut pe fondul unor crize suprapuse, a reprezentat punctul de inflexiune, amplificând volatilitatea prețurilor (90% la energie și 135% la gaze naturale) și repoziționând costul energiei în toată Europa. Mai multe informații despre piața de energie găsiți astăzi în noua ediție din The MacRO Zone.

EVOLUȚIA PREȚURILOR 

MAI MULT DECÂT DOAR PREȚURI: EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST VS UE

Înainte de 2022, țările din Europa Centrală și de Est se apropiau treptat de media Uniunii Europene, pe fondul creșterii veniturilor și al liberalizării treptate a piețelor. Criza energetică a întrerupt acest proces. Statele CEE au intervenit masiv prin plafonări, reduceri de TVA și compensații pentru furnizori, ceea ce a protejat populația, dar a amplificat diferențele între țări.

În 2025, aceste diferențe încă persistă. De exemplu, pentru gazele naturale:

• Suedia: 21,30 €/100 kWh (cel mai ridicat nivel din UE)
• România: 5,59 €/100 kWh (sub media UE)
• Ungaria: 3,07 €/100 kWh (cel mai scăzut nivel din UE)

Această variație largă reflectă, mai mult decât orice, rolul resurselor, al politicilor naționale și al reglementărilor.

ROMÂNIA ÎN CONTEXT EUROPEAN

Evoluția României în ultimul deceniu arată reziliență structurală cu dependența de politici publice. Avem producție internă de gaze, dar și un mix electric diversificat (hidro, nuclear și regenerabile), ceea ce a permis atenuarea undelor de șoc ale crizei din 2022.

Măsurile guvernamentale de plafonare a prețurilor la energie electrică și gaze au menținut stabilitatea facturilor, pe de-o parte, dar, pe de altă parte, au redus gradul de transparență și competitivitatea pieței. Ceea ce înseamnă că evoluția prețurilor continuă să fie puternic influențată de deciziile administrative, nu de dinamica pieței.

TAXE, CONTRIBUȚII ȘI AMPRENTA POLITICILOR PUBLICE: TOATE SE REFLECTĂ ÎN PREȚURI

O caracteristică esențială a perioadei post-criză este revenirea taxelor și impozitelor la niveluri preexistente. În S1 2025, acestea reprezintă în medie 27,6% din prețul electricității și 31,1% din prețul gazului. Deși costurile de producție și distribuție s-au redus, efectul net asupra consumatorilor a fost limitat de revenirea impozitelor. Diferențele dintre regimurile fiscale naționale, de la impozite ridicate în nordul Europei la cote reduse de TVA în CEE, explică o parte importantă a variației actuale între statele membre.

DISPARITĂȚI TRANS-EUROPENE ALE PREȚURILOR

În S1 2025, disparitățile între statele membre rămân semnificative:

• Electricitate
  • Cele mai ridicate prețuri: Germania (38,35 €/100 kWh), Belgia (35,71 €/100 kWh), Danemarca (34,85 €/100 kWh)
  • Cele mai scăzute prețuri: Ungaria (10,40 €/100 kWh), Malta (12,44 €/100 kWh), Bulgaria (13,00 €/100 kWh)
    
    
• Gaze naturale
  • Cele mai ridicate prețuri: Suedia (21,30 €/100 kWh), Olanda (16,17 €/100 kWh), Danemarca (13,06 €/100 kWh)
  • Cele mai scăzute prețuri: Ungaria (3,07 €/100 kWh), Croația (4,61 €/100 kWh), România (5,59 €/100 kWh)

DE CE APAR DIFERENȚELE DE PREȚ?

La o primă vedere, media UE (electricitate: 28,72 €/100 kWh; gaz: 11,43 €/100 kWh) ar trebui să ancoreze comportamentul tuturor piețelor integrate. În practică, însă, heterogenitatea instituțională, fiscală, tehnologică și geopolitică produce ecarturi persistente.

Cu alte cuvinte, prețul plătit de gospodării combină (i) costuri de energie (producție/achiziție pe termen scurt și lung), (ii) tarife de rețea (transport, distribuție), (iii) taxe și contribuții (impozite, TVA) și (iv) marje comerciale. Diferențele apar astfel din:

DIPLOMAȚIA ECONOMICĂ VS RESURSE INTERNE

Prețurile converg mai rapid în statele care au folosit o diplomație energetică activă: contracte pe termen lung, capacitățile disponibile ale gazului natural lichefiat (LNG), interconectări și, mai ales, capacități regionale de stocare.

Țările cu resurse locale (gaz, hidro, nuclear) pleacă de la un avantaj structural, dar fără reguli de piață coerente și calendar de liberalizare credibil, avantajul se poate eroda. Acolo unde economia a permis acorduri externe avantajoase (de ex., diversificarea rapidă a surselor) și un cadru de reglementare stabil, facturile au scăzut mai repede.

Schimbarea rutelor tradiționale de aprovizionare a reconfigurat fluxurile comerciale și a împins Europa către LNG și interconexiuni. Concurența sezonieră cu Asia, riscurile maritime și de securitate rămân în prețuri, iar transmiterea lor în prețurile finale depinde de cât de mult statele lasă piața să funcționeze sau o amortizează prin politici. Țările care au diversificat rapid și au gestionat stocurile cu disciplină au înregistrat o normalizare mai vizibilă a facturilor.

PLAFONAREA PREȚURILOR Limitarea prețului final plătit de consumatorul casnic.		SUBVENȚIONARE Menține prețul de piață, dar transferă o parte din factură către bugetul public (granturi, vouchere etc).
Avantaje protejează imediat puterea de cumpărare reduce volatilitatea percepută ușor de comunicat		Avantaje păstrează semnalul de preț (consumul și investițiile răspund corect) țintirea pe venit poate fi eficientă fiscal.
Costuri: necesită compensații către furnizori poate distorsiona semnalele de preț, descurajând investițiile și eficiența creează riscul de arierate și litigii complică procesul de eliminare.		Costuri: presiune pe buget necesită administrare fină (date despre venituri, eligibilitate) risc de prelungire dincolo de momentul oportun

Pe termen mediu, ambele măsuri trebuie dezactivate gradual. Plafonarea „îngheață” prețul de ieșire a furnizorului către client, subvenția „amortizează” impactul păstrând mecanismul de formare a prețului.

IMPLICAȚII ȘI PERSPECTIVE PENTRU ROMÂNIA

Situația României combină succesul pe termen scurt al protejării consumatorilor cu provocări structurale pe termen mediu. Prelungirea plafonării tarifelor la electricitate și gaze în 2025 a menținut stabilitatea și a protejat puterea de cumpărare, dar a creat presiuni asupra bugetului public și asupra lichidității furnizorilor. Aceste compensații pot reduce resursele disponibile pentru investiții în infrastructură și energie regenerabilă. În același timp, prețurile reglementate distorsionează semnalele pieței, descurajând investițiile private în producție și stocare, care sunt esențiale pentru tranziția energetică.

Pentru perioada 2026–2028, avem nevoie de un plan gradual de liberalizare. Înlocuirea plafoanelor universale cu sprijin țintit pentru gospodăriile vulnerabile, introducerea unui calendar transparent de ridicare a limitelor tarifare și accelerarea investițiilor în rețele și capacități de stocare sunt măsuri prioritare. În plus, valorificarea producției interne de gaze trebuie completată prin politici de eficiență energetică și electrificare a consumului, pentru a reduce dependența de prețurile volatile ale combustibililor fosili.

Prin aceste reforme, România poate păstra avantajul competitiv al gazului accesibil (5,59 €/100 kWh) și poate aduce treptat prețurile la electricitate către niveluri reflectate de costuri, dar sustenabile social.