Cheltuielile de apărare

Timp de trei decenii de la căderea Zidului Berlinului, Europa a trăit cu o convingere confortabilă: războiul și conflictul de pe bătrânul continent rămân în umbra istoriei. Bugetele de apărare au scăzut treptat, banii și-au găsit un alt scop fiind distribuiți către sănătate, reconstrucție, infrastructură, iar securitatea a fost delegată, în mare parte, către NATO și, implicit, Statelor Unite ale Americii.

Situația s-a schimbat rapid, când, în 2014, a venit primul semnal care avea să schimbe logica păcii, pe care o cunoscuserăm până în acel moment, odată cu anexarea Crimeii de către Rusia. Contextul s-a definitivat în 2022 când invazia pe scară largă a Ucrainei a transformat complet securitatea europeană într-o temă imediată, concretă și costisitoare.

Acum, la The MacRO Zone, încercăm să punem în perspectivă cifrele cheltuielilor de apărare în Europa, demersul României în acest context și mai ales ce înseamnă programul SAFE despre care auzim că se vorbește atât de mult.

CHELTUIELI VS. INVESTIȚII  

Înainte de cifre, o clarificare esențială este că, deși cele două concepte seamănă, nu înseamnă același lucru și trebuie privite distinct:

Cheltuielile de apărare = tot ce alocă un stat pentru funcția militară (salarii, pensii, combustibili, mentenanță, instrucție, întreținerea bazelor militare etc.). Practic, este vorba despre efortul bugetar total.

Investițiile în apărare = partea care schimbă efectiv capacitatea militară pe termen lung (infrastructură militară modernizată, echipamente militare majore, aeronave, vehicule, tehnologii).

Diferența este importantă, deoarece un stat, deși poate cheltui mult pentru apărare, poate că nu își modernizează armata, dacă majoritatea bugetului se alocă pe salarii și mentenanță. Pe de altă parte, un stat care investește mult construiește capacitate reală de apărare.

DIRECȚIA STRATEGICĂ  

Direcția actuală a politicii europene de apărare a devenit tot mai clară: statele membre sunt împinse să cheltuiască mai mult, să investească mai eficient și să coopereze mai strâns. Nu este suficient ca fiecare stat să cumpere separat echipamente militare. Uniunea Europeană încearcă să stimuleze achizițiile comune, standardizarea, interoperabilitatea și dezvoltarea industriei europene de apărare.

Programul SAFE se înscrie exact în această direcție, deoarece oferă statelor membre acces la împrumuturi europene pentru proiecte de apărare, cu accent pe achiziții comune și pe consolidarea bazei industriale europene. În locul unei apărări fragmentate, în care fiecare stat cumpără diferit, scump și lent, obiectivul european este crearea unei capacități mai coordonate, mai rapide și mai eficiente.

CHELTUIELILE DE APĂRARE ALE STATELOR MEMBRE UE
% din PIB | 2025

PROXIMITATE FAȚĂ DE RISC  

În 2025, atât distribuția cheltuielilor, cât și cea a investițiilor alocate pentru apărare în UE, ca procent din PIB, arată o corelație clară între alocarea bugetelor și apropierea față de risc. Această distribuție confirmă că statele aflate mai aproape de zona de risc strategic din estul Europei au tendința de a aloca ponderi mult mai mari din PIB pentru apărare.

Estonia, Polonia și Letonia sunt exemple clare de state care au transformat apărarea într-o prioritate bugetară dominantă. România se află într-o zonă intermediară, are o nevoie strategică evidentă, dar ritmul investițional raportat nu reflectă încă o mobilizare de amploarea celor observate în alte state de pe flancul estic.

THE PEACEMAKER: UN BUGET DE 150 DE MILIARDE DE EURO  

Programul SAFE, prescurtare de la Security Action for Europe, reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente financiare create de Uniunea Europeană după declanșarea războiului din Ucraina și după schimbarea fundamentală a mediului de securitate european.

SAFE este un instrument de împrumuturi europene, prin care Comisia Europeană se împrumută de pe piețe în numele Uniunii, folosind ratingul solid al UE, iar apoi pune la dispoziția statelor membre împrumuturi pe termen lung, cu costuri competitive, pentru investiții urgente în apărare.

Valoarea totală a instrumentului este de până la 150 de miliarde de euro

Scopul SAFE este să reducă fragmentarea pieței europene de apărare, să stimuleze producția industrială europeană și să accelereze dotarea statelor membre cu capabilități considerate critice.

ROMÂNIA, ÎNTRE APĂRARE ȘI OPORTUNITATE STRATEGICĂ  

Țara noastră este eligibilă să acceseze până la 16,68 miliarde de euro, ceea ce înseamnă că programul SAFE se tranformă rapid într-o miză esențială la nivel național. Dacă România raporta investiții în apărare de 0,4% din PIB în 2025, accesarea integrală și eficientă a SAFE ar putea modifica semnificativ traiectoria investițiilor militare în a doua parte a deceniului.

Primul pas concret a venit deja în aprilie 2026, moment în care Parlamentul României a aprobat contracte de apărare de 8,33 miliarde de euro care urmează să fie finanțate prin SAFE.

Această orientare arată că SAFE are o dimensiune dublă.

• Dimensiunea militară: modernizarea Armatei Române într-un moment în care riscurile de securitate la Marea Neagră sunt evidente.
  
  
• Dimensiunea economică: dacă proiectele sunt structurate corect, cu producție locală, mentenanță în România, transfer tehnologic și integrarea firmelor românești în lanțurile europene de aprovizionare, cheltuielile de apărare devin și un instrument de politică industrială, care, la rândul lor, pot crea locuri de muncă specializate, pot atrage investiții străine și pot genera competențe tehnologice cu valoare pe termen lung.
  
  

O DISCUȚIE DESPRE RANDAMENT STRATEGIC  

Direcția pentru România ar trebui să fie una de creștere calitativă, nu doar cantitativă. Nu este suficient ca bugetul de apărare să crească în termeni procentuali. Creșterea trebuie să fie orientată către acele domenii unde vulnerabilitățile sunt cele mai mari și unde efectul strategic este cel mai ridicat. România are nevoie și de o mai bună integrare între nevoile militare și politica industrială. Dacă achizițiile de apărare se limitează la importuri, efectul militar poate fi pozitiv, dar efectul economic intern rămâne redus. Dacă însă achizițiile includ producție locală, mentenanță, transfer tehnologic și integrarea companiilor românești în lanțuri europene de aprovizionare, cheltuielile de apărare pot deveni și un instrument de dezvoltare industrială.

Din această perspectivă, programul SAFE poate avea un rol de accelerare. El oferă României acces la finanțare europeană de amploare pentru proiecte militare. SAFE poate ajuta România să reducă decalajul față de statele care au investit mai puternic, dar nu poate înlocui o strategie națională coerentă. Împrumuturile europene sunt utile doar dacă finanțează capabilități reale și dacă nu devin o sursă de datorie fără randament strategic.