Piața muncii

Unul dintre cei mai ancorați în realitate indicatori macroeconomici care ne ajută să vedem situația de la firul ierbii este numărul de salariați. El reflectă decizii reale, asumate, luate de oameni în job-ul lor de zi cu zi: o companie care angajează sau concediază, o fabrică ce mai deschide o linie de producție sau, dimpotrivă, o închide, un guvern care (se) reorganizează.

La finalul lui 2025, tabloul acestor decizii arată o piață a muncii cu mai puțini salariați în industrie și în sectorul public, mai mulți în comerț, construcții și servicii. Ce s-a întâmplat, de fapt, aflăm azi la The MacRO Zone.

EVOLUȚIA PIEȚEI MUNCII  

La finalul lui 2025, România avea 5,123 milioane de salariați, cu aproximativ 27.000 mai puțin față de finalul lui 2024. O scădere de -0,5%, care, în cifre absolute, echivalează cu populația unui oraș ca Rădăuți care dispare din câmpul muncii în decurs de un an.

În mod evident, piața muncii nu a evoluat uniform, în unele zone am văzut scăderi, în altele am urmărit creșteri, dar, înaintea unei analize sectoriale, este important să înțelegem ce s-a întâmplat structural, anul trecut, pe piața muncii din România.

DIFERENȚELE EFECTIVULUI DE SALARIAȚI 2024/2025
Mii de persoane

• Industria (-2,1%) – Pilon esențial al economiei și unul dintre cei mai mari angajatori, a cunoscut cea mai importantă contracție, de la 1,266 mil la 1,239 mil (-26,9 mii). Această evoluție reflectă dificultăți structurale și conjuncturale, scăderea cererii și ajustări pentru eficiență, elemente ce au afectat acest sector în anul trecut.
  
  
• Administrația publică (-2,9%) & Învățământul (-1,9%) – sectoare esențiale în funcționarea statului, au înregistrat scăderi semnificative în baza ajustărilor bugetare și a reorganizărilor instituționale.
  
  
• Comerțul (+0,8%) – Cel mai mare câștigător, în termeni absoluți. Retailul a rămas locomotiva angajărilor. Totodată, cu aproape 60.000 de joburi noi, a fost, și în 2025, domeniul cu cele mai multe poziții deschise.
  
  
• Construcțiile (+0,9%) – Investițiile, proiectele structurale și de redresare din fondurile UE au stimulat sectorul, ducând ocuparea locurilor de muncă la un nivel record în vara anului 2025.
  
  
• Tranzacțiile imobiliare (+4,4%) – Cu cea mai mare creștere procentuală, dar bază mică, sectorul imobiliar rămâne activ.

TRENDS & MICRO-SHIFTS

Conform Eurostat, din totalul populației active pe piața muncii (cu vârste între 15 și 64 de ani), în România, rata de ocupare a fost de 63%, cu circa 8 puncte procentuale sub media Uniunii Europene (71%), indicând o piață mai restrictivă, cu mobilitate profesională limitată și oportunități de avansare modeste.

Dincolo de statisticile oficiale, datele platformelor de recrutare adaugă o perspectivă importantă în analiză. Potrivit eJobs & BestJobs, trendul angajatorilor se schimbă, iar ritmul de angajări a încetinit față de 2024, temperându-se vizibil la finalul anului trecut.

CE NE ADUCE VIITORUL?  

Un shift de paradigmă. După cum ne arată Forumul Economic Mondial în raportul The Future of Jobs 2025, până în 2030 schimbările din zona tech vor înlocui aproximativ 92 de milioane de job-uri, creând 170 de milioane de joburi noi.

Practic, ne așteptăm să asistăm la o schimbare în care tinerii nu se mai pregătesc pentru o meserie, ci pentru o carieră în continuă schimbare, iar învățarea continuă (lifelong learning) devine necesitate.

DE ACUM ÎNAINTE  

2025 a fost anul în care piața muncii din România a început remodelarea economică. Industria a pierdut aproape 27.000 de locuri de muncă. Serviciile au compensat parțial, dar nu suficient, iar rezultatul ne-a adus o piață mai selectivă, mai prudentă și mai puțin generoasă cu cei fără competențe specifice.

Anul 2026 se conturează ca o perioadă de stabilizare sau ușoară ajustare negativă a efectivului de salariați, continuând trendul setat în 2025.

• Cine câștigă? Cei din construcții, retail, sănătate, logistică și tehnologie.
• Cine rămâne sub presiune? Industria, mai ales cea dependentă de cererea externă, și sectorul public aflat în continuare în ajustare bugetară.

Cheia, ca de obicei, va rămâne la forța de muncă. Avantajul îl va reprezenta, încă o dată, viteza cu care angajații se vor adapta, vor migra către sectoarele în creștere, schimbând, în timp, structura economiei.